Ca la noi la nimenea

Se observă că legiuitorul, despre care fie vorba-ntre noi, eu nu am avut, nu am și nu voi avea o părere bună, până când îmi va dovedi că face legi drepte, a dat posibilitatea denunțătorilor buni să rămână și în libertate și cu prada. Exact ceea ce mo face să zic: ca la noi, la nimenea. Denunțătorii răi fac și ei ceva pârnaie, dar rămân de regulă cu 80% din pardă, iar hoții ăilalți fac pârnaie și rămân cu 90% din furăciune. În opinia mea, un legiuitor decent, cinstit, cu creierul la el ar fi trebuit să pună texte de felul:

- cine face denunțul în primele 48 de ore și restituie integral furăciunea, rămâne în libertate;

- cine face denunțul după 48 de ore dar nu depășește o luni și restituie integral furăciunea, execută 1/4   din pedeapsă;

- cine face denunțul după 3 luni dar nu depășește 6 luni și restituie integral furăciunea, execută 1/2   

  din pedeapsă;

- dacă au trecut 6 luni de la eveniment, nu mai există nicio înțelegere; sumele se recuperează pe 

  durata execuției pedepsei, nu mai târziu de momentul eliberării de orice fel.

Ori, dacă nu se gândește în termeni concreți, este clar că apare un fel de complicitate între legiuitor și cel pentru care se face legea, legiuitorul întrebându-se inocent: și dacă și eu voi fi într-o atare situație, mi-ar conveni? 

Dacă este normală un astfel de mod de a pune problema mi se pare că personaje de această teapă nu prea au ce căuta printre rândurile legiuitorilor.

(29 iulie 2017)

Utopia alegerilor anticipate

Am văzut că în ultimele zile se consideră ca soluție viabilă pentru rezolvarea crizei guvernamentale, alegerile anticipate, la șase luni de la precedentele alegeri. Este o soluție irealizabilă dacă se iau în considerare factorii subiectivi care îl determină pe alesul neamului să nu-și tragă singur scaunul de sub el, factori precum riscul:

- de a nu mai obține și mandatul următor;

- de a pierde privilegiile din care se înfruptă;

- de a-i scădea veniturile lunare de la 17.000 la 3.000;

- de a nu se mai vedea la televizor fie de bine, fie de rău;

- de a nu mai primi invitații care se lasă cu chiolhanuri;

- de a merge pe jos ca acum 7 luni și un pic;

- de a fi cineva la el în urbe sau în mahala;

- de a i se restrânge anturajul elevat și interesat;

- de a reintra în cohorta anonimilor neinteresanți.

Experiența Dacian CIOLOȘ este încă vie, ea arătând că aleșii neamului, ființe umane și ele, dominate de interese proprii de supraviețuire, la o adică votează și un scaun pe post de premier, cu guvern cu tot, format din obiecte eterogene, ciudate, nefuncționale, oarecare, nefiabile și nementenabile. Mă îndoiesc în proporție de 97,23410327517942771% că cel ce va candida în 2019 își dorește în vreun o guvernare fără de succes, lucru pe care un parlament ostil i-l asigură prin:

- noncalitate;

- invalidări;

- lentoare;

- hărțuire;

- nonperformanță;

- tertipuri;

- schimbări;

- comisii;

- reorganizări;

- redefiniri;

- sabotaje.

Pornind de la oabordări realiste, se vede că pe Dâmbovița, alegerile anticipate sunt o utopie adevărată din moment ce condiționalitățile ei au o încărcătură plină de ciudățeniile votului unei colectivități în care privilegiile se autoacordă cu unanimități zdrobitoare, imorale, zgomotoase, ambalate, ad-hoc  și perverse. Este definită, să nu se zică doar că n-ar exista și așa ceva. De înfăptuit, never ever, never ever, adică nici azi, nici mâine, nici la anul și nici la Paștele cailor. Punct.

(26 iunie 2017)

Prorogarea și arta de a minți

Nimic nu este perfect pe lumea aceasta. Deci, nici legile date de Parlament nu sunt perfecte. Orice lege imperfectă parcurge un proces de îmbunătățire sau de perfecționare cum ne place să mai zicem. Se fac legi cu scop electoral, pentru a amăgi electoratul. În vremea lui Traian BĂSESCU, pe când Călin POPESCU TĂRICEANU zicea că nu sunt bani, s-a adoptat aproape în unanimitate o lege de majorare cu 50% a salariilor pentru profesori. În realitate, toți știau că nu au de unde să scoată acești bani și cei ce au câștigat alegerile au amânat-o sine die. Acum, se zice despre o lege care se amână sau se suspendă, din motive țeles, că se prorogă. Prorogarea este un cuvânt delicat prin care se recunoaște minciuna. Ce frumos!

Întotdeauna am susținut că în constituție trebuie să apară articole care să se refere la:

- imposibilitatea de circula, a opri, staționa și parca mașini pe trotuar;

- condițiile de calamitate sau de război în care se prorogă o lege;

- necesitatea ca în monitor să apară cine și cum a votat o lege;

- dispariția verbului a putea și a modului condițional;

- reguli de urmărire și sancționare a minciunilor din programele electorale;

- popor în proporție de 75% și la restul, numai 25%.

Dacă lucrurile ar fi clare și restricțiile cu jongleriile de prost gust, mai ales legate de minciunile în cascadă, cu sigutranță că responsabilizarea tuturor va avea un alt nivel. Cu siguranță că discrepanțele dintre vorbe și fapte n-ar mai fi așa de mari. Mi-i aduc aminte pe Theodor STOLOJAN și pe Adriean VIDEANU cum vorbeau ei pe niște scene despre creșterea astronomică a pensiilor în euro, pentru a smulge voturi, nu le-at fi fost rușine!

(05 aprilie 2017)

Schimbarea unei majorități

Istoria zbuciumată a țării noastre a cunoscut tot felul de situații unele mai situații decât celelalte. Foarte interesante sunt situațiile în care se schimbă majoritățile. Nu este numai la noi. În alte locuri schimbările sunt de natură demografică așa cum a fost în Kosov Mai nou, un parlamentar și nu unul oarecare  prognozează ca va fi și la noi o schimbare de majoritate, caz în care  numele țării se va scrie cu doi r pentru a reflecta existența noii majorități.

Scimbarea unei majotități printr-o metodă inocentă vizează introducerea de noi elemente întro colectivitate așa cum s-a întîmplat în PDSR de București când o conducere învechită a fost înlocuită cu una vânoasă, care a dăinuit până prin 2013 sau 2014.

Scimbarea unei majotități printr-o metodă imorală vizează smulgerea unui aliat slab de lângă cei care l-au propusat și contribuind astfel la distrugerea acestuia prin noul context așa cum săa întâmplat în 2004 cu partidulețul de buzunar al unia care a făcut o nefăcută și drept mulțumire pătimește.

Scimbarea unei majotități printr-o metodă de racolare ce vizează extragerea de parlamentari de colo și de colo pentru a pleca de unde au fost aleși, ademeniți fiind cu beneficii pe termen lung, căci traseismul permite și astfel de procedee deloc frumoase, dar bârfite pe la colțuri.

Scimbarea unei majotități prin metoda șantajului  vizează arătarea pisicii celui slab și care a călcat cumva pe bec, fără să fie prins de cineva anume, dar pentru care există o probă absolut compromițătoare, așa cum am văzu că un candidat la funcția de președinte al PSD s-a topit în câteva ore, doar pentru că era un filmuleț care i s-a prezentat și care credea el, îi va ruina cariera.

Căile Domnului sunt nebănuite și scimbarea unei majotități acum descoperită  vizează ce nici cu gândul n-ar fi visat cineva, căci am zis: căile Domnului sunt nebănuite iar oamenii sunt mai schimbători ca vremea.

(17 decembrie 2016)

Liviu BOSTAN: Parlamentul este peștera tâlharilor

Acum când scriu, se desșășoară pe B1 tv o emisiune în care candidatul PNL pentru Parlamentul României a zis că actualul Parlament este peștera tâlharilor. Dacă are sau nu are dreptate, șefii lui vor cosntata, căci acest Liviu BOSTAN, slobod la plisc,  nu a zis nicio secundă că Parlamentul este o peșteră a tâlharilor, din care se exclud Alina Gorghiu dar și alți parlamentari PNL în funcțiune, pe care eu nu i-am bănuit nicio clipă de incorectitudine. Dacă el, cel care a zis că vine în Parlament pentru a contribui la schimbare, cu siguranță știe el ce știe. Este trist că un candidat debutează așa de abrupt în poltica mare, făcând gafe impardonabile. Chiar dacă este campanie electorală, prima zi chiar, o atenție mai mare pentru exprimări cu figuri de stil nu strică nimănui, deci nici lui Liviu BOSTAN. Să cred că numele lui reflectă o crudă realitate legată strict de ceea ce este el, nu voi crede.

PS: este primul meu articol în timp real!

(11noiembrie 2016)