Era un spectacol de Varietăți la Sala Radio când l-am văzut prima dată pe cântărețul de muzică ușoară Constantin DRĂGHICI. Se vedea de departe că are o voce studiată, iar ariile de operetă pe care le cânta dovedeau capacitatea sa de a parcurge fără dificultate partituri de mare complexitate, mai ales că Luis MARIANO ne vizitase țara și rulase pe ecranele cinematografelor filme unde erau cântate melodii prezentate în public de Constantin DRĂGHICI.
În repertoriul lui Constantin DRĂGHICI se găsesc melodii precum: Tu, Luna la Mamaia, Dacă nu ești lângă mine, Spune-mi și te cred, Prea târziu, Pe litoral, Gelosia, Am strâns toamnă după toamnă, Copacul cu frunze de aur, Nu știi câtă iubire, Nu ești de vină tu, Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea, Hai să cântăm, O fată mai găsești, Culori, Dorule, Trece-o umbră, Am adunat în gând trandafiri, Nici o dragoste nu e ca a noastră, Trenul, Tango drag, Trei cuvinte, Orașul de la Dunăre, Serenada tinereții, Dacă n-oi iubi acum, când să iubesc?, Într-o zi, Doar un cuvânt, Liniște, Dă-mi mâna, Te iubesc , N-am crezut în iubire, dar și multe alte cântece și arii din operetele lui Francis LOPEZ, dar cu deosebire opereta Marco Polo.
De pe poziția de compozitor, Constantin DRĂGHICI și-a interpretat propriile lucrări: M-am regăsit, Tot pe drum, A căzut o frunză-n calea ta, N-ar trebui, Te rog sa ierți.
Constantin DRĂGHICI a colaborat cu compozitori precum: Ion VASILESCU, Vasile VESELOVSCHI, Radu ȘERBAN, Aurel GIROVEANU, Henry MĂLINEANU, Edmond DEDA, Radu ZAHARESCU, Nini ROSSO și mulți, mulți alții.
Constantin DRĂGHICI a fost prezent la Festivalul de muzică ușoară românească de la Mamaia.
A participat cu un recital bun la Festivalul Internațional Cerbul de Aur de la Brașov, ediția din anul 1968, recital pe care l-am urmărit alb-negru, cu melodii trecute prin cenzură, dar repet, a fost un recital bun.
Dacă ani la rând în librăriile din Pitești vedeam coperțile discurilor lui Constantin DRĂGHICI, dintr-o dată toate au dispărut. Cântărețul Constantin DRĂGHICI a fugit în Occident asemeni altor mari artiști. Ani în șir nu am mai auzit nimic despre el. După 1990 a revenit în țară, dar succesul său nu a fost la cotele pe care le știam eu în anii de demult. Deși mai păstra ceva din vocea pe care o știam, se vedea că acolo unde și-a ales să trăiască nu a fost un răsfățat al sorții, așa cum probabil ar fi fost aici dacă rămânea în spatele cortinei de fier unde comunismul avea și rele pentru unii și bune pentru unii, dar pentru artiști în mod special, căci ei erau considerați ca fiind trompetele partidului, cu care se modelează conștiința omului nou, ca produs al societății comuniste. În cântecul Orașul de pe Dunăre, Constantin DRĂGHICI omagiază combinatul siderurgic de la Galați. În cântecul Tot pe drum pe drum pe drum se văd blocuri și combinate industriale comuniste.
În vremurile de demult, se răspundea la întrebarea: care este imnul onanistului cu:
- M-am regăsit, ce dor mi-era de mine.
Ca să vezi că în viață apar și situații unde dai și unde crapă, căci bietul interpret-compozitor a vrut ceva și unii au văzut altceva, căci mintea omului zburdă fără opreliști, viața fiind extrem de ciudată.
(14 noiembrie 2021)
