Casele memoriale la români

Noi ca popor avem o bogată istorie, avem numeroase personalități care au făurit istoria și cultura neamului, personalități pe care poporul român le cinstește cu:
- denumiri de străzi,
- nume ale unor lăcașuri de cultură,
- statui amplasate în orașe,
- cărți dedicate lor,
- poeme scrise despre ei,
- producții muzicale consacrate.

În mai toate orașele există strada Mihail EMINESCU. Există universitatea Ștefan cel MARE, există universitatea Alexandru Ioan CUZA, există statuia lui Carol I și statuia lui Mihai VITEAZUL în București, a fost scrisă poezia Muma lui Ștefan cel MARE, a fost scris poemul Umbra lui Mircea la Cozia, au fost scrise multe cărți despre opera și viața lui Mihail EMINESCU.

Pentru unele dintre personalități au fost amenajate case memoriale, fie în locurile unde acestea s-au născut, fie în localitățile unde și-au desfășurat activitatea.

Scriu despre casele memoriale, nu pentru că acestea există, ci pentru că există și este imposibil să le vizitezi, pentru că nu sunt larg deschise pentru public, din varii motive.

Casa memorială a poetului Alexandru VLAHUȚĂ de la Agapia are lacătul la poartă și nu poate fi vizitată, deși mi-am dorit acest lucru.

Casa memorială a poetului Lucian BLAGA din Lancrăm nu am reușit s-o vizitez pentru că sătenii pe care i-am întrebat nu au știut să mă îndrume către ea.

Casa memorială a Mariei LĂTĂREȚU din Bălcești avea lacăt la poartă.

Casa memorială a poetului George COȘBUC avea ușa închisă și geamurile prăfuite.

Casa memorială a lui Ion CREANGĂ nu am vizitat-o că acolo la Humulești niciun sătean nu a știut să mă îndrume să găsesc locul unde se afla bojdeuca.

Inițiativa de a organiza aceste case memoriale este lăudabilă, dar dacă lucrurile sunt făcute pe jumătate, este ca și cum nu ar exista, căci rostul lor este de a fi vizitate, nu de a avea lacăt la poartă sau la ușă. Eu am încercat să vizitez case memoriale prin orașele sau comunele pe unde m-au dus pașii, dar dacă am găsit lacătul pus, am simțit o mare dezamăgire și atât. La Oslo am avut posibilitatea să vizitez casa memorială Henrik Johan IBSEN și m-am minunat că era asemeni unui veritabil muzeu, așa cum era și casa memorială a lui Hans Cristian ANDERSEN din Odense, așa cum era casa memorială a lui Johann Wolfgang von GOETHE  din Weimar, toate fără lacăte la uși. Să nu mai zic nimic despre plăcile care menționează locurile unde au fost casele unde au lucrat mari personalități, pentru că respectivele construcții au fost demolate sau au fost transformate în restaurante.




(26 septembrie 2024) 

Biroul din casa lui GOETHE

În anul 1972 am ajuns la Weimar și am vizitat Casa lui GOETHE, o clădire impozantă.

Chiar am și o fotografie stând la ușa acestei case.

Ceea ce m-a impresionat a fost biroul de lucru al marelui poet GOETHE.

Avea un pat de campanie și o masă simplă de lemn nevopsit, nelustruit, așa cum au în casele lor oamenii simpli de la noi de la țară. De atunci am visat să am și eu tot așa ceva simplu, fără zorzoane, ceva care să-mi dea libertatea de a fi eu însumi, nu sclavul unui decor și al unor obiecte inutile din jurul meu.

(02 ianuarie 2023) 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Eugen SIMION

Eugen SIMION este un bărbat de 89 de ani.
Eugen SIMION este absolvent al Facultății de Litere din Universitatea București, promoția 1957.
Eugen SIMION este doctor în filologie din anul 1969.
Eugen SIMION a fost lector universitar în perioada 1964 - 1971.
Eugen SIMION a fost conferențiar universitar în intervalul 1971 - 1999.
Eugen SIMION a devenit profesor universitar în 1990.
Eugen SIMION a scris lucrarea Scriitori români de azi, vol 1 în 1974, vol 2 în 1977 și vol 3 în 1983. Am citit aceste volume și chiar și edițiile ulterioare ale volumelor, unde Eugen SIMION a operat modificări, rescriind capitole după moartea scriitorilor analizați, încercând să repună la adevărata valoare pe respectivii. În opinia mea, acele reevaluări sunt mari dezamăgiri.
Eugen SIMION de pe poziția de academician a făcut un lucru excepțional, adică a tipărit opera completă a lui Mihail EMINESCU și am simțit o ușurare că avem și noi ceva ce văzusem la Weimar cu opera completă a lui GOETHE  în foarte, foarte multe volume, într-o librărie din apropierea casei memoriale a acestuia.
Eugen SIMION m-a dezamăgit că nu a coordonat o carte de istorie a literaturii române de cel mult 500 de pagini, care spă nu se modifice 50 de ani, iar atunci când se va retipări, să fie adăugat un capitol de 10 pagini cu ceea ce s-a mai întâmplat în spațiul nostru cel mioritic în acei 50 de ani care s-au scurs.

(06 septembrie 2022)