Cât costă investiția pentru a crea omul nou?

Acum mulți, chiar foarte mulți ani, un nene care preda disciplina Avuția națională a zis că oamenii dintr-o țară sunt parte a avuției naționale și cum se scremea el să calculeze valoarea avuției naționale, a zis că face descoperirea vieții lui, când introduce un model al costului unui om. Nu mai știu ce prostii debita acel nene, dar știu că stabilise el cam cât costă un om. Mi se pare că și acum se revigorează problema din moment ce niște indivizi cu multe sute de miliarde de dolari în cont își imaginează că le ajung acei bani ca să facă ei modelarea omului nou. Să ne reamintim că Dan DIACONESCU n-a avut succesul scontat chiar și atunci când a promis celor din diaspora că le dă 20.000 de euro să vină acasă să înceapă o afacere...

Ca să faci o investiție rentabilă care să ducă la crearea omului nou, trebuie schimbat din temelii sistemul financiar, adică exact sistemul unde se fac banii și unde circulă capitalul și se înmulțesc banii, lucru care este nu de-a dreptul imposibil, ci precis imposibil. A demonstrat-o apariția banilor virtuali care în loc să fie altceva, a fost tot o raportare la aur, adică aceeași Mărie cu altă pălărie. Nimic nou sub soare. Să zicem, că având sistemul financiar bancar neschimbat, se merge mai departe.

Acest mai departe înseamnă:

- o nouă cultură,

- noi principii de organizare a societății,

- un alt sistem educațional,

- altă clasă politică,

- alt mod de a privi munca,

- proprietatea comună,

- inexistența familiei,

- redefinirea libertății.

Nu mă apuc eu să fac aici detalieri care ar scandaliza lumea, căci deja au făcut-o unii ce au căzut în ridicol și au fost marginalizați pentru aberațiile pe care le-au debitat, dar toate aceste noutăți absolute se fac cu bani, cu mulți bani, cu imposibil de mulți bani. Dacă vrem să facem omul nou la noi în apartament, cred că toate costurile sar de 100 de milioane de dolari pe persoană pentru 10 ani, căci omul nostru nou trebuie izolat de oamenii vechi din societatea pe care o considerăm perimată. Duceți această sumă la un popor de 20 de milioane de suflete și veți vedea că deja totul este o poveste SF. Mă opresc aici, deși am toate elementele să continui, dar tot așa m-am oprit când am lucrat cu prietenul meu Marian MĂCEȘANU la cartea intitulată Trecerea de la socialism la capitalism, undeva după anul 1982, când am ajuns să estimăm că tărășenia ar costa peste 40 miliarde de dolari și suma ni s-a părut colosală. Trecerea s-a făcut după 1989 și costurile au depășit un trilion de dolari. Așa și acum. Omenirea nu dispune de resurse pentru a crea omul nou într-o țară n pic mai mare decât România, cu atât mai mult pentru a extinde această temă la un continent, la întreaga lume. E aberant și inutil să mergem atât de departe cu imaginația.

(26 iunie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Irina SOCOL

Pe Irina SOCOL am cunoscut-o în vremea când eram director în ministerul educației și concluzia la care am ajuns a fost că Irina SOCOL s-a născut în momentul nepotrivit, în locul nepotrivit și și-a desfășurat activitatea în contextul nepotrivit. Faptul că Irina SOCOL a absolvit Facultatea de Automatică și Calculatoare, arată că este vorba de o femeie foarte deșteaptă. La Automatică se intra după un examen de admitere criminal de greu și se intra cu medii astronomice. Examenele erau foarte grele, profesorii extrem de exigenți și numai studenții foarte deștepți care munceau pe rupte reușeau să obțină titlul de inginer automatist.

Irina SOCOL a prins din zbor și corect conceptul de management de proiect. Managementul de proiect înseamnă:

- un manager de proiect,

- o idee remarcabilă,

- capacitatea de a alege resursele,

- asumarea riscurilor.

Așa cum am văzut eu un proiect lansat de Irina SOCOL, am înțeles că era făcut după regulile stricte, americane de management de proiecte, căci nu faci un proiect struțo-cămilă, amestecând lucrurile. Trebuie să ai cele mai bune resurse, cei mai buni oameni și să derulezi cele mai bune activități.

Observam cum diferiți amatori, care nu au înțeles esența managementului de proiecte confundau lucrurile în ceea ce privește alocarea de resurse, introducând conceptul de licitație în zona calculatoarelor. Eu sunt împotriva improvizațiilor, mai ales în ceea ce privește calculatoarele produse artizanal în garaje, closete sau în alte locuri la fel de obscure. Una este să cumperi un calculator făcut de IBM și APPLE și alta este să cumperi un no-name, despre a cărei calitate nu cunoști absolut nimic.

Proiectele gândite de Irina SOCOL și firma ei SIVECO au avut ceva revoluționar în ele. Dar ea lucrând în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit, cu parteneri nepotriviți, a ajuns exact la locul nepotrivit, căci nimeni nu face un proiect pentru a scoate bani din buzunarși toată lumea știe că un manager de proiect are un salariu imens, căci el este cel care construiește proiectul, alege resurse, își asumă riscurile. La noi, oamenii vor ca managerii de proiect să fie săraci și cinstiți, cum zicea un nene pe vremuri. dacă Irina SOCOL ar fi lucrat în America, Bill GATES ar fi fost băiat de mingi.

(04 martie 2023)

Semn rău: pentru prima dată industria IT...

Dacă în crizele economice de până acum industria IT trecea fluierând prin toate încercările, iată că acum nu mai este așa.
Acțiunile companiilor de IT au scăzut.
Mari companii de It disponibilizează personal.

Moneda virtuală s-a depreciat scandalos de repede.

Miliardari în bitcoini s-au ruinat.

Se vede treaba că industria IT este și ea o componentă oarecare, nu una privilegiată cum se credea, a economiei globale, pentru că ea s-a integrat în economia globală în mod natural, fără să se protejeze prin particularitățile pe care le are:

- are la bază inteligența ca motor,

- salariile sunt esențiale,

- produsele sunt necorporale,

- produsele nu au uzură fizică,

- multiplicarea are costuri zero,

- tehnologiile revoluționare se produc instantaneu.

Este un semn rău faptul că au loc disponibilizări de personal talentat așa cum menționează cei de la META, iar lecția companiilor aeriene văd că nu este luată în considerare. În pandemie, marile companii aeriene au disponibilizat personal și acum, după reluarea zborurilor, chițăie să angajeze și iată, au trecut luni bune și ele nu și-au revenit căci nenumărate zboruri sun amânate sau anulate.

În industria IT lucrurile vor fi și mai dramatice, căci mulți dintre lucrătorii din acest domeniu vor identifica rapid soluții, iar câștigurile lor vor fi cu mult mai mari decât la vechile lor locuri de muncă. Atunci când își vor reveni, marile companii IT vor înregistra pierderi uriașe din lipsa personalului pe care l-au disponibilizat, căci a relua activitatea cu persoane pe care trebuie să le formeze și să le instruiască este marea provocare cu costuri uriașe și cu randamente deprimant de mici. 




(10 noiembrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Mihai TĂNĂSESCU

Mihai TĂNĂSESCU este acum un bărbat de 64 de ani.
Mihai TĂNĂSESCU este absolvent al facultății de Finanțe-Contabilitate din ASE, promoția 1976.
Mihai TĂNĂSESCU a fost ministru al finanțelor în intervalul 28 decembrie 2000 – 28 decembrie 2004.
Mihai TĂNĂSESCU a fost deputat în intervalul 17 decembrie 2004 – 29 mai 2007.
Mihai TĂNĂSESCU este doctor în economie din anul 2000, la 44 de ani, cam târzior adică.
Mihai TĂNĂSESCU apare în scandalul legat de licențele Microsoft, dar în anul 2018 dosarul a fost clasat.
Mihai TĂNĂSESCU m-a dezamăgit căci atunci când a fost ministru al finanțelor a fost extrem de zgârcit cu aparițiile la televizor, pentru a lămuri unele aspecte, căci în acele vremuri în fiecare zi apăreau probleme care se reflectau în plan financiar și care cereau lămuriri. 
Mihai TĂNĂSESCU m-a dezamăgit că nu s-a consultat cu specialiști atunci înd a apărut chestiunea cu licențele Microsoft. Se știa clară că piratarea de software era elementul care ne-a creat probleme peste tot ca țară și trebuia scăpat de anatema de pirați care ne bântuia în vremurile de demult. Se zicea despre români că e nevoie de o dischetă la noi ca în câteva ore să circule un produs software în toată țara. Soluția era achiziționarea de licențe Microsoft dar și de licențe pentru alte produse software de bibliotecă și aici mă refer la utilitare de procesare de texte, de realizare a graficii computerizate și care și mai care. Dacă Mihai TĂNĂSESCU se consulta cu specialiștii nu mai cădea în păcat, căci nu compania Microsoft vindea licențele, ci erau diferiți intermediari și era decent să se facă licitație
Mihai TĂNĂSESCU m-a dezamăgit că nu a înțeles cum stătea traba și nici nu a argumentat nimic, doar a semnat ceva. La vremea aceea, era o problemă. Mihai TĂNĂSESCU nu a înțeles-o și a făcut cum l-a tăiat pe el capul. Dacă avea un informatician și aici eu știu un nume de la Academia Tehnică Militară, doctor în securitate informatică, om arhicunoscut, nu ar mai fi lucrat empiric și nu ar mai fi mers să dea cu subsemnatul la DNA.
Mihai TĂNĂSESCU m-a dezamăgit că s-a comportat ca orice om politic din spațiul mioritic, care crede că le știe pe toate și nu a ascultat de specialiști care sunt sigur că l-ar fi consiliat corect și numele lui n-ar fi apărut pe niciun document legat de Microsoft și de licențe.

(11 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Gabriel SANDU

Gabriel SANDU este un bărbat de 59 de ani.
Gabriel SANDU a fost ministru la comunicații și societatea informațională în intervalul 22 decembrie 2008 – 3 septembrie 2010.
Gabriel SANDU a fost parlamentar în legislatura 2004 - 2008.
Gabriel SANDU este absolvent de ASE.
Gabriel SANDU a făcut pușcărie, fiind condamnat în 3 octombrie 2016 la trei ani cu executare.
Gabriel SANDU a avut apariții bizare imediat după condamnare, nefiind lămurit ce i se întâmplă.
Gabriel SANDU m-a dezamăgit că s-a băgat într-o chestie de care nu avea habar, crezând că tot ce zboară se mănâncă, mai ales că licențele de utilizare a software pentru calculatoare în administrație și în școli sunt fără formă fizică așa cum sunt sacii de ciment, autoturismele, butoaiele de brânză sau servietele cu caltaboși.
Gabriel SANDU m-a dezamăgit pentru modul în care nu și-a gestionat cariera, căzând pradă unui concurs de împrejurări, unde boul care trage, tot în acela dai cu bâta. El a picat ca musca-n lapte, căci alții erau maeștrii de ceremonii în jocul de-a banii pentru partid.
Gabriel SANDU m-a dezamăgit că s-a comportat ca ostaș credincios unui partid care nu l-a apărat și s-a lepădat de el ca de o pereche de șosete împuțită. El trebuia să știe lecția că în politică atât timp cât ești bun de folosit, ești number one, iar când nu mai aduci foloasele ateptate, te uită toți și toți se dezic de tine și toți te arată cu degetul.

(08 septembrie 2022)

Licențele IT

Cei ce vorbesc despre licențele IT ar trebui să știe niște lucruri ceva mai simple și anume:

- unii produc software;

- software original se protejează prin licențiere;

- alții îl comercializează, la un produs se dă și o licență;

- numai utilizatorii care au licență au drept de utilizare;

- atât produsul, cât și licența au nume legat de producător;

- dezvoltatorul de software nu se implică în vânzări;

- există mecanisme și fluxuri de vânzare software și licențe.

Produsele software au particularități precum:

- uzură fizică spre zero;

- reproductibilitate cu costuri zero;

- accesibilitate variabilă;

- forme variate de piratare.

În acest context, protecția prin licențe devine singura modalitate de a asigura recuperarea costurilor de producție de către dezvoltator. Cu cât un produs software este mai frecvent utilizat, cu atât cresc riscurile și se impun măsuri de protejare severe prin licențe. Sistemele de operare prietenoase și generalizate, așa cum este sistemul Windows sunt cele mai vulnerabile la a fi piratate. Tocmai de aceea se impune la nivel guvernamental să fie achiziționate licențele de utilizare în școli, universități, ministere și oricare alte componente organizatorice ale statului. Există BSA care supraveghează legalitatea de utilizare a software. Există și la noi legi în acest sens. Ceea ce trebuie știut cu precizie este că folosirea producătorului de software, mai ales dacă acesta este foarte cunoscut, în zona afacerilor cu licente devine periculoasă, mai ales când utilizarea aduce atingere notorietății acestuia. Este corect să se folosească termenul de licente IT sau de licente ale sistemului de operare Windows. În niciun caz nu este recomandat ca dosarele de la DNA sau în instanță să se rostească numele Microsoft, pentru că un proces cu un producător de software nu va fi ușor pentru cei ce devin inculpați, pentru că producătorul de software are toate mijloacele din lume pentru a demonstra că drepturile de a comercializa licențe și parole de acces la produse sau copii ale produselor software le-a cedat altora, el fiind preocupat de producția de software. El primește fie o cotă parte din vânzări, fie a primit banii grămadă la vânzarea în bloc a drepturilor către acel client. Mulți, în necunoștință de cauză pun în sarcina producătorului de software sumele vehiculate drept mită, ceea ce este foarte periculos, din moment ce producătorul nu intră direct în piață nici cu licențe și nici cu produsele software făcute de el, ci alții specializații în traczacții pe diferite niveluri de detaliere.

(11 aprilie 2017)