O aceeași voce singulară

Când vedem pe la tribunale indivizi încătușați, dar nu orice fel de indivizi, ci oameni politici, baroni locali, VIP-uri, beizadele și alte specimene asemenea, se aude întotdeauna o voce puternică de bărbat care le aduce acuzații incomode indivizilor cu pricina și punctează bine contextul ăe care l-au generat respectivii de au ajuns cu mâinile legate și aici mă refer la furt, mită, abuz în serviciu sau alte nelegiuiri.

Este una și aceeași persoană, care se interesează mereu care sunt evenimentele, care sunt borfașii, orele la care duba îi aduce, pentru ca el să fie exact la momentele potrivite, în locurile potrivite, pentru indivizii nepotriviți, ca să zic așa.

Este bine că se întâmplă așa pentru că se elimină din monotonia momentului în care indivizii încătușați coboară din dubă și sunt introduși în clădirea unde sunt judecați sau încarcerați, iar televiziunile prind și ele ceva din culoarea momentului, care este definit prin frazele scurte pe care vocea singulară le emite.

Îmi aduc aminte că Nicolae CEAUȘESCU și când zic CEAUȘESCU nu o spun întâmplător, vorbea despre revoluționarii de profesie. Am senzația că vocea singulară este vocea unui revoluționar de profesie, căci nu am o explicație cu respectiva voce este prezentă în varii momente, în varii locuri, să surprindă exact clipele în care încătușații fac cei câțiva pași de la dubă spre o ușă de intrare într-o clădire, pentru a li se transmite fie o întrebare, fie un mesaj, cu vocea tare, inconfundabilă a omului bine plasat în timp și spațiu.



(30 septembrie 2023)