Absența digitalizării.

Dacă procesul de digitalizare ar fi ajuns la un 70% din ceea ce ar trebui să fie, atunci:
- multe probleme s-ar rezolva din fața calculatorului,
- nu ar mai fi necesare tot felul de cópii ale documentelor,
- oamenii nu ar mai sta la cozi interminabile să depună dosare,
- soluțiile s-ar obține mult mai ușor,
- funcționarii ar avea munca simplificată.

Există o teamă că digitalizarea duce la reduceri de personal și mai pe concret, la concedieri. Realitatea este cu totul alta. Digitalizarea nu duce la concedieri, căci soluționările de probleme înseamnă prezența oamenilor. Numai că duratele de soluționare ale problemelor se scurtează, deci crește productivitatea funcționarilor. Ei rezolvă mai multe probleme, dar fluxurile de sosire a dosarelor de rezolvat nu scad în intensitate. Este ca și cum am avea un lac de acumulare și o conductă prin care curge apa. Dacă se mărește diametrul conductei nu înseamnă că lacul de acumulare va seca. Curge mai multă apă, dar în lacul de acumulare rămâne suficientă apă tot timpul pe o durată foarte mare.

Cu cât crește nivelul de digitalizare, cu atât fluxurile informatice devim mai complete și efortul de a obține date complete și corecte pentru a fundamenta deciziile scade, iar calitatea deciziilor și viteza de obținere a soluțiilor crește. Orice problemă vom lua la analiză, vom vedea că așa stau lucrurile și cetățeanul nu va mai fi obligat să facă drumuri, să multiplice și să legalizeze documente, ci doar va formula solicitări, iar dosarul cu documente justificative se construiește automat, căci datele despre cetățean, despre activitățile lui și despre bunurile aflate în posesia lui, există deja în format digital, ele fiind accesate de cei cărora li s-au solicitat soluționarea unei probleme.


(02 noiembrie 2024)