Studenții, politica și partidele

Studenții au reprezentat elementul de avangardă al societății prin trăsăturile pe care ei le au. Sunt o masă omogenă ca vârstă. Au un nivel de inteligență cu mult peste medie. Prin apartenența la categoriea socio-profesională a studenților au un grad de independență cu mult mai matre decât copiii care depind de părinți și decât adulții care au familie, multe responsabilități care îi fac să fie cu mult mai prudenți. Studenții sunt cei care importă cele mai noi tendințe din societate, căci tinerețea lor le permite să asimileze ceea ce înțeleg cu mult mai repede decât orice altă categorie de oameni din societate. Tinerii au venit cu ideile revoluționare de la 1848. Corneliu Zelea CODREANU era un tânăr care avea idei absolut diferite de cele ale politicienilor maturi ai vremii. În anul 1989 în decembrie s-a spus că Revoluția Română este Revoluția tinerilor și dovadă stă faptul că dintre cei 1.116 martiri ai Revoluției, foarte mulți erau tineri.
Studenții prin solicitările lor sunt de stânga.
Studenții vor burse de la stat.

Studenții vor cămine gratis sau cu chirii foarte mici.

Studenții vor gratuități pe mijloacele de transport.

Studenții învățământ gratuit.

Studenții vor masă la cantină fie gratis, fie la prețuri mici.

Studenții în teorie se orientează către platformele partidelor de dreapta, care proclamă niște drepturi și libertăți extrem de tentante, iar liderii acestor partide sunt oameni cu carismă, mai ales prin faptul că în România alegerile au dat câștig de cauză partidelor de stânga sau de centru stânga, datorită numărului mare de votanți proveniți din oamenii care au trăit în comunism și dintre care unii mai trăiesc elemente de nostalgie față de locuri de muncă, de case primite de la stat, uitând marile lipsuri pe care ei le-au îndurat.

Studenții se orientează spre partidele de dreapta, care au idei novatoare și care într-un ambalaj atrăgător introduc elemente progresiste, tentante, față de care studenții în special și tinerii în general, sunt extrem de receptivi. Să nu uităm că liderul studenților a avut un rol foarte important în fenomenul Piața Universității și apariția sa în cămașa aceea albă în fruntea demonstranților a lăsat o impresie excepțională. Să nu uităm că minerii i-au maltratat pe studenți în primul rând în iunie 1990 și raidul minerilor în clădirea Universității București, arată că pângărirea unui monument de cultură și de cult, nu cunoaște limite în condițiile manipulării eficiente, iar la Universitate nu erau nici strungari, nici tractoriști, ci studenți. Când studenții se mobilizează, ei sunt purtătorii de mesaje ale unor partide de dreapta, reușesc să impună președinți, să încline balanța în favoarea acelor partide care drept mulțumire față de studenți le taie multe dintre gratuitățile pe care guvernele de stânga li le-au acordat, ceea ce mă duce cu gândul la zicerea că facerea de bine este f-tere de mamă, se aplică fără drept de apel de cei urcați pe val de către studenți.


(15 octombrie 2023)