Migrarea conținutului digital în mediul online

Fiecare dintre noi are un cont de FACEBOOK, TIK TOK, INSTAGRAM, X sau un blog unde ne manifestăm postând texte, fotografii și filmulețe, pe toate numindu-le conținut digital, iar noi, cu voie sau fără voie ne numim că așa ne place, creatori de content.

În clipa în care am postat pe o rețea de socializare sau așa, în general, pe Internet, un fișier, fie că e o fotografie, fie că e un text, fie că este un filmuleț, din clipa în care am apăsat pe butonul ce corespunde postării, oricare ar fi numele acelui buton, fotografia, textul, filmulețul sau orice ne-a trecut prin minte să postăm, acel conținut digital:

- nu ne mai aparține,

- migrează,

- are viața lui,

- ne scapă de sub control.

Chiar dacă noi nu mai dorim să existe acel conținut postat acum o secundă, cu siguranță cineva l-a salvat undeva și deși noi dorim să-lștergem și chiar îl ștergem, el există în nenumărate alte locuri, căci prin salvare, prin copiere, prin postare altundeva, a migrat și orice tentativă de a-l șterge sau de a solicita ștergerea lui, este imposibil de gestionat, căci asemeni unei metastaze, respectivul conținut digital a migrat și invadează Internetul, scăpând de sub control. 

De aceea, asemeni croitorului care măsoară de 10 ori și taie o singură dată, noi trebuie să gândim profund ce postăm, pentru a nu avea regrete că am făcut o greșeală care are costuri foarte mari, nefiind subiect de șantaj din partea cuiva, ci pur și simplu, doar efect al migrării în online.




(23 ianuarie 2025)

Digitalizarea și puterea discreționară

Ne amintim cu toții de puterea discreționară:
-  a recepționerului de la hotel care-și dădea o cameră dacă dorea și mai ales dacă-l mituiai substanțial,
- a portarului de la spital care te lăsa să-ți vizitezi pacientul dacă-l mituiai și dacă dorea el,
- a funcționarului care te introducea în biroul după bunul lui plac și dacă aveai o pilă,
- a profesorului care evalua o lucrare de admitere la un examen după cum avea el chef sau era stimulat.
Exemplele sunt cu mult mai numeroase și fiecare dintre noi a simțit puterea discreționară a celor puși să presteze servicii pe bani publici și care-și făceau proceduri proprii să soluționeze, astfel încât la sfârșitul zilei să plece de la locul de muncă fie cu buzunarele pline, fie cu sacoșele pline, deși resursele pe care le distribuiau erau ale statului, dar condiționările erau ale lor.

Digitalizarea a schimbat din temelii năravurile și programările online, afișerile de numere de ordine și numele celor programați în firul de așteptare, au făcut ca nici recepționerul de la hotel, nici funcționarul să nu mai joace după regulile lor, iar puterea lor să scadă la zero. Existența camerelor de luat vederi în clase la bacalaureat a făcut ca orice urmă de incorectitudine a elevilor sau a profesorilor să dispară, din moment ce totul este înregistrat. Chiar și în procesul de evaluare a tezelor de la examene subiectivismul a fost eliminat, din moment ce o teză a elevului din orașul X este evaluată simultan în orașul Y și în orașul Z,  fără să se știe cine este autorul, punându-se la dispoziție în detaliu modul în care au fost acordate punctele cu  compararea automată a diferențelor. Regulile se schimbă dramatic prin digitalizare și puterea discreționară este redusă la zero, cu efecte benefice pentru cetățean, căci acesta nu mai este la dispoziția celui care presta servicii după bunul lui plac.

Digitalizarea înseamnă transparență, căci Internetul a permis afișarea a tot ceea ce trebuie să cunoască publicul pentru că existența fișierelor PDF a fost posibilă prin scanare chiar și cu telefonul mobil, iar costurile întregului proces sunt nule, criteriile de regăsire fiind foarte apropiate de limbajul natural.

(12 noiembrie 2024)