Lecția de reciclare (I)

Azi am cumpărat:
- o caserolă cu roșii,
- o sticlă de un litru de sana,
- un carton cu 30 de ouă,
- un pachet de brânză de vacă,
- două iaurturi mari.
Ambalajul de plastic al iaurtului l-am spălat și l-am pus într-o pungă pentru plastice. Caserola de la roșii, am clătit-o și am pus-o în aceeași pungă. Sticla de plastic de la sana am spălat-o și am pus-o și pe ea în punga pentru plastice. La fel am procedat cu folia care acoperea cartonul pentru ouă și cu ambalajul de la brânză, pe care l-am spălat cu apă și detergent. Cofragul de la ouă l-am pus în punga pentru hârtii. Anumite ambalaje din plastic le-am rearanjat să devină un pic mai compacte.
Se observă că azi am făcut o reciclare de 100% și sortare a ambalajelor. este normal ca la bloc să existe recipienți separați pentru recuperarea ambalajelor de plastic, hârtie și sticlă. Degeaba fac eu sortarea în casă, dacă la nivelul blocului, ambalajele se colectează de-a valma...

(02 martie 2025)
 

Cine compromite HORA RECICLĂRII?

Acțiunea intitulată HORA RECICLĂRII este compromisă în proporție de 98,7435219734318% pentru că:
- valoarea recuperată nu stimulează drumul cu ambalajul spre returnare,
- fluxurile specifice returnării nu funcționează,
- gândirea procesului de returnare este primitivă,
- cetățeanul nu este implicat, ci umilit.
Mai precis, am cumpărat o băutură răcoritoare și am dorit să returnez recipientul. Nu cei 50 de bani erau esențiali, ci dorința mea de a intra în HORA RECICLĂRII ca un individ care este disciplinat, săzicem. La magazinul de unde am luat băutura, după ce am băut-o, am dorit să returnez recipientul și mi se dădeau 6 bomboane în schimb, nu acel bon valoric, care însemnau 50 de bani, cu care eu aș fi mers altundeva să completez o sumă, dacă aș fi cumpărat ceva. Refuzând, am fost trimis la un magazin MEGAIMAGE cam la 2 Km de locația unde eram. Acolo erau foarte mulți cetățeni cu ambalaje, iar o vânzătoare ne-a invitat afară din magazin că încurcam fluxurile specifice vânzătii de mezeluri. Am plecat la un alt MEGAIMAGE dintr-un mall, dar acolo aparatul care prelua ambalajele era defect, drept care am mers la un coș de gunoi și am aruncat acolo recipientul și punct.
Gândirea a fost defectuoasă din start la această HORĂ A RECICLĂRII căci cetățeanul a fpst gândit că este un c-c-t care nu merită nici respect, nici atenție, deși succesul operațiunii, depinde 100% de el. Numai că HORA RECICLĂRII este încărcată de formalism excesiv din moment ce nu leagă în niciun fel volumul recuperării ambalajelor de performanța stabilimentelor care vând produse ambalate de recuperat și nu se generalizează tipologiile de ambalaje, căci cu o floare nu se face primăvară.

(06 septembrie 2024)

Hora reciclării

Dacă este vorba să vorbim despre un proiect eșuat, acel proiect este reciclarea ambalajelor, mai precis a sticlelor, care au pe etichete semnul reciclării. Spun că este un  proiect eșuat pentru că:
- nu toate ambalajele se reciclează, rămânând foarte multe în afara procesului,
- punctele de primire sunt extrem de puține și amplasate în locuri neadecvate,
- valoarea returnată nu are caracter stimulator, 

- are la bază o idee care pornește de la Hora Unirii, ceea ce arată lipsă de originalitate.

Eu am văzut în alte locuri puncte de preluare a ambalajelor, nu neapărat în magazine, ci pe stradă, ceea ce permite cetățeanului să nu se mai care cu ambalajele de colo până colo, mai ales că o butelie are valoare de doar 50 de bani și o sacoșă plină de astfel de butelii îi conferă fericitului proprietar imensa sumă de 3 lei, sumă pe care destul de multă lume nu o apreciază, mai ales dacă se are în vedere efortul pentru a o obține, mai ales că acum câteva luni, aceleași ambalaje le ducea la gunoi, chiar dacă era în tomberonul pentru plastice reciclabile, fără să primească vreun ban.

Sunt sigur că o altă abordare, orientată pe creditare, prin care cetățeanul creditează cu 10 lei pe cel ce deține recipientul plin, iar atunci când restituie ambalajul primește cei 10 lei ca voucher, ar accelera procesul de reciclare și toată lumea ar fi mulțumită. Îmi amintesc că într-o stație de metrou, acum vreo 5 ani, unui puști i-a căzut pe jos o monedă de 50 de bani. nu s-a aplecat el s-o ridice. O doamnă a crezut că puștiul nu și-a dat seama, dânsa s-a aplecat a ridicat moneda, i-a dat-o puștiului, iar puștiul, fără să-i mulțumească, a aruncat-o pe jos, cu disprețul adecvat. Morala este simplă: 50 de bani nu merită efortul nici în viața de toate zilele pentru mulți și nici în procesul de reciclare, pentru și mai mulți.



(08 iulie 2024)