Eu am trăit clipă de clipă evenimentele din decembrie 1989, mai exact Revoluția Română televizată integral și am în memorie acele momente memorabile în care s-a trecut de la dictatură la democrație. Îmi aduc perfect aminte cum s-au derulat lucrurile, care a fost lupta dintre vechi și nou și cum încet-încet s-a ales grâul de neghină.
Pe vremurile comuniste circula un banc referitor la presa românească. Se făceau comparație dintre aceasta și presa din alte țări. Bancul zicea cam așa: cum bătălia de la Waterloo a avut loc pe 18 iunie 1915, presa din Franța ar fi relatat că armata franceză s-a luptat vitejește, eroismul său fiind exemplar, fără a scoate un cuvânt despre faptul că armata lui Wellington a înfrânt armata împăratului. Presa sovietică ar fi relatat despre bătălia de la Waterloo că ostașul sovietic s-a bătut până la ultima picătură de sânge și l-a învins pe dușman. Presa românească ar fi relatat tot felul de chestii, dar nici până în ziua de azi nu s-ar fi aflat că a fost vreodată o bătălie de la Waterloo.
Acesta a fost contextul în care presa comunistă nu a relatat nimic despre evenimentele de la Timișoara de dinainte de 22 decembrie 1989 și chiar despre evenimentele de dinainte de ora 11,00 a zilei de 22 decembrie 1989. Cine crede că presa a cotit-o brusc dinspre comunism spre democrație în secunda doi de după ora 11 a zilei de 22 decembrie, face o eroare. Presa și-a pus cenușă în cap în seara zilei de 22 decembrie, dar a trecut cu arme și bagaje să deservească cu slugărnicie noul regim, așa cum făcuse și cu comuniștii.
Îmi aduc aminte cum toată lumea îl aștepta pe EL să apară pe un cal alb și să ia frâiele în mână, căci toți își puseseră mari speranțe în EL. După primele cuvinte spuse în studioul 4 al TVR, EL a devenit dintr-o dată el, un biet el, care era realitatea însăși, care se dezumflase subit devenind din eroul. creat în imaginația fiecăruia, un biet muritor care a vorbit despre întinarea idealurilor.
Văd că toată lumea cere după 33 de ani adevărul despre Revoluția din Decembrie 1989. Se vrea un proces. Se vrea o judecată. Se vrea găsirea vinovaților. Că vor sau că nu vor unii sau alții, toate documentele care se referă la ceea ce a însemnat Revoluția Română, vor include numele lui Ion ILIESCU, acel Ion ILIESCU, al cărui nume a fost așezat ultimul pe listă, cu voia dumneavoastră.
La români există o mare meteahnă. Toată lumea își dă cu părerea și nimeni nu răspunde de ceea ce se întâmplă. Noi avem corupție fără corupți. Noi avem violuri fără violatori. Noi avem crime fără criminali. Noi avem furăciuni, fără hoți. Din când în când ni se pune pata pe câte unul și-i punem în cârcă toate relele, iar după ce respectivul este scos în șuturi, vedem că suntem ca mai înainte, fără autostrăzi, fără spitale regionale, la fel de săraci și în căutarea altui rău absolut ca să ne răcorim și noi cumva.
Dacă va fi o judecată, vor apare în boxe niște bătrânei topiți de vârstă, care cel mult vor inspira milă, iar derularea procesului va fi extrem de anevoioasă căci detaliile despre care se va face vorbire pălesc în comparație cu dimensiunile facturilor și cu exacerbarea sărăciei întregii populații. Sentința care va fi dată va fi exemplară, numai că spectacolul oferit mulțimii nu egalează prin nimic lipsurile dintr-o iarnă cumplită cum n-a mai fost de prin 1954.
(29 iulie 2022)
No comments:
Post a Comment