De ce vrem multe case, multe pământuri și mulți bani?

În vremurile de demult, familiile de români erau numeroase și părinții se străduiau ca prin muncă cinstită să se pună la adăpost, drept care cumpărau pământuri, construiau case și strângeau aur, ca peste ani nimeni să nu concluzioneze că au făcut umbră pământului degeaba.
Când își căsătoreau copiii, românii  ofereau fiecărui copil ca zestre o casă, o bucată de pământ, iar fetelor le ofereau în plus salbe cu mahmudele, spre lauda neamurilor. 
După ce au trecut anii, zestrea dată copiilor a căpătat alte semnificații, constituindu-se în modalitatea de a arăta bogăție, drept care pe garduri erau puse covoarele, în poartă era butelia cu fundă roșie și un autocamion se plimba prin comună cu mobilele, cu pernele, cu aragazul, cu frigiderul.
După Revoluție, s-a declanșat frenezia acumulărilor de bunuri mobile și imobile, a bunurilor necorporale, dar și a valorilor obținute prin participări la licitații costisitoare.
Cei care sunt persoane ce ocupă anumite funcții, trebuie să completeze așa-zisele declarații de avere, iar vulgul, orbit de invidie, le parcurge, căci sunt publice și le comentează, căci așa este tot omul, își pune întrebări firești, din moment ce prin ne-muncă unii reușesc asemeni basmelor, să acumuleze averi într-un an, cât alții în zece vieți.

Vrem o casă cu multe dormitoare, deși nu dormim decât într-un singur pat, pentru a avea o casă cu mai multe dormitoare, ca toată lumea să știe că avem o casă cu multe dormitoare. Vrem o casă cu o sufragerie în care să se întoarcă și un car tras de patru perechi de boi, căci vecinii noștri, dar mai ales dușmanii noștri, trebuie să știe că avem o sufragerie atât de mare încât carul cu patru perechi de boi, întoarce în ea fără nicio problemă.

Vrem să deținem multe case, vrem să fim proprietarii mai mutor terenuri, vrem să deținem opere de artă valoroae, vrem să deținem ceasuri de colecție și conturi grase în valută, pentru că toate acestea avem senzația că ne dau putere, deși strângem totul pentru noi, căci nu mai este ca pe vremuri, să strângem pentru copii, din moment ce familia noastră este formată din soț, soție și unul,, cel mult doi copii.

Acum avem plăcerea de a conduce bolizi cu mulți cai putere, doar pentru că dorim să arătăm cine suntem, să fim văzuți, chiar dacă aceleași servicii ni le-ar oferi și un autoturism de 5 sau 10 ori mai ieftin, dar dorința de a impresiona este mult mai puternică.

Semnificația agoniselii s-a schimbat, trecând de la a strânge pentru copii, la a avea pentru a arăta cine suntem, căci mărimea casei, brandurile hainelor, caii putere ai limuzinei și ceasul de la mână arătat ostentativ, sunt cele ce contează în societatea în care trăim și ne plasăm pe anumite trepte de bogăție.

(30 septembrie 2024)

Dispariția librăriilor

Cu apariția cvalculatoarelor, laptopurilor, tabletelor și a telefoanelor inteligente, mă așteptam să scadă numărul librăriilor, căci noile tehnologii presupun apariția cărților electronice, dar nu mă așteptam la dispariția bruscă și subită a librăriilor și a bibliotecilor, care inevitabil este însoțită de scăderea dramatică a apetitului pentru citit, pentru creșterea nivelului de cultură prin studiul cărților.

Nu trebuie dată vina pe elevi. Nu trebuie dată vina pe părinți. Toată responsabilitatea cade pe umerii școlii care nu a mers în ritm cu vremurile și care a rămas împietrită în metode și dogme care nu mai au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în societate.

Acum când accesând internetul găsim orice despre orice,, este penibil să mai credem că vine cineva care să vorbească de la înălțimea catedrei că omul nu se trage din maimuță, că ceea ce era valabil acum o mie de ani este valabil și acum și că a minți este omenește, chiar acceptabil până la un punct, fără a defini nimeni care este acel punct.

Dispariția librăriilor și înlocuirea lor cu sedii de bănci nu este nici un fenomen natural și cu atât mai puțin normal, din moment ce băncile presupun bani, iar banii se fac din muncă și nu orice fel de muncă, ci din munca inteligentă, iar inteligența se hrănește cu cărți. Dispariția librăriilor este primul semn al îmbolnăvirii societății care se îndreaptă spre o direcție greșită, căci fără oameni calificați, nicio națiune nu progresează. A munci bine, a face muncă de calitate, a construi inteligent, înseamnă a avea oameni pricepuți, cu experiență, cu calificări înalte, trecuți prin școli ale secolului al XXI-lea. Cine crede că doar cărând în spinare rucsacul cu produse de restaurant și conducând o motocicletă până la destinație, este soluția, are o viziune prea îngustă. Cine crede că doar frizeri și manichiuriste vor propăși economia, deja vede lucrurile prea simplist. Este nevoie de toate meseriile, inclusiv de prostituate, dar lumea merge înainte prin cercetare științifică autentică, prin inovare. Numai că inovarea și cercetarea științifică presupune ani de școală și de învățătură la greu, multe examene și citit de cărți și de articole din reviste, ceea ce nu se face bătând din palme. 

Au dispărut librăriile. Păcat. este semnul condamnării la ignoranță și la sărăcie, căci salariul minim, chiar dacă va ajunge la 4.000 de euro pe lună, el este minim, ceea ce înseamnă că există în societate salarii de 10.000 de euro pe lună, numai că le iau cei cu carte, nu cei condamnați la sărăcie, ignoranții care nu au auzit de o carte și nu au văzut în viața lor o librărie.



(06 iunie 2024)