Să mai așteptăm puțin, drăguță...

Acesta era sloganul unui lider ardelean al unui partid istoric dintre cele două războaie. Și am tot așteptat, până au venit rușii cu comuniștii pe tancuri, iar aventura de la Tămădău a arătat câte parale făceau inșii plini de principii, care se doreau călăuzitorii neamului.
Nu spun că scena se repetă la indigo, dar temporizarea generată de declarațiile belicoase ale lui Ilie BOLOJAN și Dominic FRITZ nu sunt de bun augur, căci în clipa când ai zis NU, este foarte dificil să-ți retragi cuvintele și să te așezi la masa dialogului cu dușmanul de moarte care este PSD.
Partea proastă a lucrurilor este că azi nu mai avem lideri precum Corneliu COPOSU,  Ion ILIESCU, Ion RAȚIU, Emil CONSTANTINESCU, Nicolae VĂCĂROIU, Petre ROMAN, Gabriel ȚEPELEA, Corneliu Vadim TUDOR, Bela MARKO, Victor SURDU, Sergiu CUNESCU, Gheorghe FUNAR, Adrian NĂSTASE, Oliviu GHERMAN, Nicolae MANOLESCU, Horia RUSU, Nicolae CERVENI, Otto WEBER, Ilie VERDEȚ.

Sorin GRINDEANU, Ilie BOLOJAN, Kelemen HUNOR, Dominic FRTZ, George SIMION, mai trebuie să acumuleze experiență multă până a deveni bărbați de stat, care chiar să dea soluțiile de care poporul are nevoie, căci a ne afunda în prăpastie nu cere nici studii, nici poziții în fruntea statului, ci doar o existență de doi bani și deloc creier sau mușchi.


(05 iulie 2026)

Un mediocru i-a învrăjbit pe cei excepționali de cei foarte buni.

Academia Română include oamenii excepționali ai României. Academia Oamenilor de Știință din România include pe foarte bunii specialiști ai României. În mod normal, este loc pentru toată lumea sub soare. Numai că, folosirea cuvântului academie ca element de definire a celor două instituții reduce ortogonalitatea elementelor de definire, cu efecte pe care Academia Română le-a resimțit din plin.
Despre Academia Română se știu lucrurile cu caracter istoric în mod clar. Apariția Academiei Oamenilor de Știință din România mai întâi ca ONG și apoi ca instituție de interes public după apariția legii nr. 31/2007.

Oamenii de știință se împart în mai multe categorii și anume:

- oameni de știință cu recunoaștere internațională și laureați ai premiului NOBEL,

- oameni de știință cu invenții brevetate, preluate de producție,

- oameni de știință cu rezultate originale de mare notorietate în teoria unor domenii,

- oameni de știință cu cercetări originale, pe bază de proiecte finanțate,

- oameni de știință autori de cărți de diferite niveluri de anvergură.

Dacă se alcătuiește o piramidă, în vârf se aflăoamenii de știință excepționali, la următorul nivel se află oameni de știință foarte buni, iar pe măsură ce se coboară spre baza piramidei, sunt identificați cercetători din institute și din laboratoare, care aspiră la a urca spre vârful piramidei, pe măsură ce rezultatele muncii lor le va aduce consacrarea.

În opinia mea, nu există nicio contradicție între tipurile de oameni de știință, căci intelectualii își cunosc cu precizie valoarea și nimeni nu dorește să ocupe un loc diferit de locul pe care-l merită. Numai că, prin modul în care sunt acordate facilitățile, se crează discrepanțe între aceste tipologii de oameni de știință, cu efecte dintre cele mai nefavorabile pentru climatul de muncă de cercetare științifică, datorită instalării suficienței exact acolo unde creativitatea, eficiența și originalitatea trebuie să aibă motoarele negripate de avantajele materiale, fie ele și pe termen scurt, strict legate de elemente cantitative, nu pe elemente calitative, bazate pe valoarea reală a soluțiilor obținute în plan teoretic al cercetării fundamentale.

Pentru toate problemele există soluție, dar important este să nu se creeze probleme. Dacă dai cuiva un salariu cu un leu mai mare decât colegului care face exact aceeași muncă este o mare problemă, cum tot o și mai mare problemă apare atunci când vrei să diminuezi cuiva pensia cu 15 de bani. În contextul nefericit creat, al separării oamenilor de știință excepționali de oamenii de știință foarte buni, numai o gândire mediocră a avut șansa de a opera o astfel de separare, în loc să definească filtre și mai clare de a accede în sfera oamenilor de știință excepționali, a oamenilor de știință foarte buni, care prin rezultate obținute în timp au dovedit că sunt excepționali.



(31 mai 2024)