Reproiectarea documentelor în era digitalizării

Cei care habar nu au de ceea ce înseamnă informatică în general și digitalizare în particular, pun carul înaintea boilor și în loc să simplifice lucrurile, ei le complică îngrozitor. În sistemele informaționale în care computerul nu există se lucrează cu tot felul de documente. Când se trece la digitalizare, aceste documente trebuie reproiectate pentru că:
- există baze de date cu informații deja încărcate,
- redundanța trebuie gestionată,
- oamenii trebuie să simtă că munca lor este ușurată,
- informațiile din documente se reduc ca volum,
- problema corectării se eficientizează,
- se fac validări în timp real. 
Reproiectarea documentelor se realizează în scopul tratării problemei de rezolvat în așa fel încât utilizatorul aplicației informatice să ofere toate datele necesare și atunci când se lansează aplicația în execuție să nu mai fie necesare date suplimentare și reliarea unor etape care preced soluționarea. datele trimise spre rezolvarea problemei, trebuie să fie complete și corect, fără a fi solicitate în exces informații care se preiau din alte baze de date, cu care aplicația relaționează.

Multe aplicații impun ca utilizatorul să-și creeze un cont unde oferă o serie de date, pe care aplicația le va folosi ori de câte ori este nevoie, fără a le mai cere utilizatorului la fiecare problemă pe care acesta dorește s-o rezolve. În reproiectarea documentelor deci nu vor mai apare acele câmpuri pe care utilizatorul le-a definit când și-a creat contul.

Documentul reproiectat este posibil să aibă câmpuri care sunt poziționat altfel decât erau în documentul inițial și să aibă câmpuri noi, precum elemente de identificare, parole de acces la rezultate, date la care rezultatele sunt accesibile și adresa unde se află aplicația. În cazul în care sunt necesare fișiere cu anumite documente se va specifica dimensiunea sau formatul, dar obligatoriu, acele documente vor fi specificate exact și modul de încărcare va permite verificarea ce va permite lansarea în lucru a cewrerii utilizatorului dacă datele sunt complete și corecte, aici incluzând chiar fișierele încărcate.

(17 iulie 2024)

Soluție de secol al XV-lea în digitalizarea mioritică

Am avut surpriza să constat că:

- pacientul merge la medic,
- medicul selectează analizele și le trece în formular,
- este creat un fișier care se stochează în computer,
- se tipărește buletinul de analiză,
- medicul dă pacientului un buletinul de analiză,
- pacientul merge cu buletinul la laborator,
- operatoarea de la laborator reintroduce datele din buletin, 
- se recoltează probele pentru analize,
- se scriu rezultatele într-un fișier,
- pacientul primește fie rezultatul tipărit, fie fișierul și-și tipărește rezultatele,
- pacientul merge la medic cu rezultatul tipărit al analizelor.

Se vede clar că sluția este primitivă, de secol al XV-lea, realizată de niște ageamii în ale informaticii, căci dacă ar fi fost altcumva se proceda astfel:

- pacientul merge la medic,

-medicul selectează ce analize trebuie făcute,

- este creat un fișier care se stochează într-o bază de date,

- eventual tipărește acel fișier ce devine buletin de analize,

- pacientul primește fie formularul, fie un cod de identificare,

- pacientul merge la un laborator, cu formularul sau cu codul,

- operatorul de la laborator se autentifică și accesează baza de date,

- sunt preluate acele elemente care generează coduri de bară,

- se fac recoltările,

- se lipesc etichetele pe eprubete,

- probele pleacă la alborator,

- se fac măsurători,

- rezultatele sunt trecute într-un fișier,

- fișierul are cod de identificare,

- fișierul se stochează într-o bază de date,

- pacientul primește fie fișierul cu rezultate pe care și-l tipărește, fie pagini tipărite,

- medicul primește un mesaj că au fost realizate analizele și există rezultatele,

- medicul are acces la baza de date cu rezultate după ce se autentifică.

Se observă că soluția include fluxuri continue și este exclusă reintroducerea datelor din formularul de analize, iar bazele de date sunt soluția ce exclude acele etape intermediare. Tipărirea este opțională în toate cazurile și rolul pacientului este doar de a furniza probe, iar rolul celorlalți actori este redus strict la ceea ce profesia lor le impune să facă, fără operații redundante.

Motivările legate de securitatea fluxurilor nu sunt justificate, din moment ce există bănci virtuale și fluxurile bănești sunt realizate fără niciun risc în acestea, iar sumele vehiculate nu sunt deloc neglijabile. Disciplinarea operatorilor, oricare ar fi ei, este cheia succesului în gestionarea corectă a acestor fluxuri.

(15iulie 2024)