Profesorul Bogdan TEODORESCU un fel de Baba VANGA mioritică

De la un timp, canalul de televiziune Antena 3 l-a preluat pe profesorul Bogdan TEODORESCU pentru a face analize referitoare la ceea ce se întâmplă în campania electorală pentru prezidențiale, mai ales, iar prezicerile sale îmi amintesc de frazele aproximative ale celebrei Baba VANGA, fraze care se potriveau la orice șin erau valabile pentru oricine sau pentru orice loc de pe pământ. 

Profesorul Bogdan TEODORESCU îl analizează pe prezidențiabilul Nicolae CIUCĂ și are cuvinte frumoase la adresa lui.

Profesorul Bogdan TEODORESCU îl analizează pe prezidențiabilul Marcel CIOLACU și dezvoltă raționamente moderate la adresa lui.

Profesorul Bogdan TEODORESCU îl analizează pe prezidențiabilul Mircea GEOANĂ și arată avantajele de a fi independent veritabil, în condițiile în care respectivul are etichete lipite pe frunte. 

Profesorul Bogdan TEODORESCU o analizează pe prezidențiabila Elena LASCONI și arată limitele acesteia ca generatoare de știri.

Profesorul Bogdan TEODORESCU îl analizează în galopul unui cal de curse pe prezidențiabilul George SIMION și reflectă exact poziția postului de televiziune.

Profesorul Bogdan TEODORESCU o analizează pe prezidențiabila Diana ȘOȘOACĂ și lansează ipoteze ce nu diferă deloc de abordarea postului Tv unde el se manifestă plenar.

Mi-ar fi plăcut săi ascult pe Alfred BULAI, pe Cristian PÎRVULESCU, pe Marius PIELEANU cu analizele lor ceva mai riguroase, dar văd că televiziunile nu-i mai invită din motive interesante în raport cu justiția și cu morala universitară pe probleme de socoteli neținute corect.

Oricum, debitul verbal al profesorului Bogdan TEODORESCU depășește pe cel al Dunării pe când trecea prin dreptul parlamentului de la Budapesta și demersul său își pierde din valoare când abordările sale sunt trase la indigo după politica postului tv unde se manifestă pe timp alocat cu generozitate. 

(05 octombrie 2024)

De ce-și hărțuiesc unii profesori universitari studentele?

Cine încearcă să trateze superficial acest subiect nu va ajunge niciodată la miezul problemei. Pentru a vedea cum stau lucrurile, este absolut necesar să se analizeze problema în toată complexitatea ei.
Profesorul universitar vine în sala de curs și cu talent sau cu mai puțin talent prezintă problemele din cursul pe care și l-a propus, în raport cu programa analitică. Ceea ce face el este fie arid, plat, plictisitor, fie viu, antrenant, presărat cu variații de ton, de culoare și cu includerea de aspecte ce fac dovada că respectivul profesor este un bun profesionist, cu multă experiență practică. El nu este un robot și caută să privească spre cei cărora le vorbește. Acesțtia sunt studenți care iau notițe, studente care iau notițe, studenți care-l privesc cu atenție și ascultă ceea ce spune profesorul, dar și studente care sunt atente, căci știu că au material didactic de studiu fie sub formă de manuale, fie sub formă de fișiere.

Semestrul nu durează o veșnicie și vine momentul examenului, prilej cu care profesorul realizează evaluarea studenților. Profesorii au și zile în care acordă consultații studenților la cabinetul său din facultate. Profesorii care se respectă au și seminarii, pentru a simți pulsul activității studenților.

Un profesor cu un niveluri ridicate de integritate și de moralitate are dialoguri corecte cu studenții și cu studentele lui și de pe poziția lui de cadru didactic prin tot ceea ce face în sala de curs, dar și în afara facultății, se comportă ca un model de urmat, căci menirea lui este de a face educație, de a modela caractere. Toate acestea sunt în teorie, căci în practică lucrurile stau un pic diferit, atunci când profesorul abdică de la normele de integritate și la criteriile de moralitate instituite de societate și consideră că se află undeva pe moșia lui,  el este stăpânul,  iar ceilalți sunt slugile sau sclavii lui și își arogă drepturi de a se purta discreționar. Ei condiționează promovarea examenelor în varii forme. Ei exercită presiuni pe diferite planuri pentru a-și atinge diferite obiective. Raporturile dintre ei și studenții lor degenerează din rău în mai rău, căci din moment ce bolovanul a luat-o la vale, nimeni și nimic nu-l mai oprește.

Există situații în care unii profesori universitari își formează o imagine absolut deformată despre ei, considerându-se mai mult decât niște zei, iar pretențiile pe care le emit depășesc limitele hărțuirii, ducându-le dincolo de abuzuri și totul pentru că ei cred că societatea le va da lor câștig de cauză, iar victimele vor fi supuse oprobriului public, căci tot timpul se va vorbi despre crea mai veche meserie din lume. Cei puși să judece sunt tot bărbați, care se coalizează instantaneu sau dacă sunt femei, nu trebuie uitată nici invidia și nici răutatea femeiască, când se dă verdictul.

Societatea românească este cea care ascunde gunoaiele sub preș și sub masca unor atitudini foarte evoluate, se manifestă ca într-un feudalism timpuriu, în care dreptatea este doar a celui care se consideră că este cel mai puternic și i se cuvine totul. Prădătorul nu spune niciodată că este prădător, ci va spune că totul i s-a oferit, el fiind doar un instrument sau doar o victimă, cu accente de somnambulism sau de inconștiență temporară indusă de așa-zisul factor de agresiune, de  pe poziția sa de victimă.

Oricum, trebuie ruptă pisica în două și trebuie delimitate clar raporturile dintre părți, iar carta universitară trebuie să conțină lucruri foarte clare și toată lumea trebuie să fie asumată și responsabilă când pornește la drum, pe de o parte să-și creeze o carieră academică și să fie formator, respectiv, să participe la procesul de formare pentru a deveni un viitor specialist, care să facă față cerințelor producției. Degeaba vorbim de integritate, de etică și de moralitate în mediul academic, dacă diferența dintre fapte și vorbe este ca de la cer la pământ și toleranța prost înțeleasă duce la situații de hărțuire inacceptabile. Răul trebuie rupt de la rădăcină și se pare că societatea s-a trezit din starea ei de somnolență și lucrurile au început să se miște.



(01 august 2024)

Are cineva curajul să spargă buboiul?

Îmi aduc aminte de anul 1975, an în care a izbucnic marele scandal al admiterilor  în învățământul superior. Legenda zice că:
- la Drept era un secretar de partid care făcea jocurile și mânărea tezele candidaților, încât intrau acolo exact cine trebuia în raport cu accesul la omul puternic,
- la Politehnică era deja o industrie a celor care mânăreau admiterea în diferite moduri, căci numai așa s-a explicat exilarea unor profesori de acolo spre alte plaiuri la fel de mioritice pe termen limitat, desigur,
- la ASE a fost destructurată o rețea de falsificatori ai ierarhiilor valorice, din momentul în care milița și procuratura au intrat pe fir, deschizând cale unei alte echipe de  flămânzi, cu îndepărtarea celor îmbuibați care se plimbau lejer în Spania lui Franco, din moment ce aveau tot ce le trebuia.

Atunci a fost cutremur mare, care s-a lăsat cu trimiteri la pușcărie, cu îndepărtarea din învățământul superior și cu nenumărate sancțiuni pe linie de partid. Buboiul era mare, făcuse puroi urât mirositor și faptul că a spart s-a datorat unei întâmplări și unei evoluții firești a teoriei lui MARX și ENGELS cum că orice sistem dispare datorită propriei lui dezvoltări. În 1975 dispariția nu s-a datorat neapărat dezvoltării, ci mai degrabă neglijenței cu care făptuitorii operau din prea marea lor siguranță în ceea ce făceau.

Au trecut de atunci au trecut 49 de ani și cum la 50 de ani apare câte o răzmeriță, a sosit timpul să se întâmple ceva nou în mediul academic. Cum viața plină de banal și mediocritate din universități este caracterizată prin stagnare, acel ceva care a aprins fitilul unei mici revoluții s-a numit hărțuire și locul unde s-a aprins scânteia s-a numit SNSPA și așa cum Revoluția din Decembrie 1989 l-a avut ca punct de start pe pastorul László TŐKÉS, răzmerița din iulie 2024 l-a avut ca personaj principal de start pe profesorul universitar Alfred BULAI. Așa cum din revoluție atunci, acum totul se explică drept lovitură de stat, ceea ce vedem acum ca fiind un val de entuziasm în a demasca hărțuirea studentelor din universități, cu siguranță se va domoli din intensitate, căci toți cei care sunt puși să judece, dacă sunt bărbați, vor opera cu dublă măsură, căci corb la corb nu-și scoate ochii și solidaritatea masculină funcționează al naibii de eficient, exact acolo unde nu trebuie și exact atunci când nu e cazul.

Dacă rezultatul  detectorului de minciuni ar fi probă în instanță și dacă ar exista obligativitatea testării tuturor celor care activează în mediul academic, în toamna aceasta ar fi mari riscuri să se deschidă anul universitar din lipsă de profesori, iar temnițele s-ar umple instantaneu cu aceștia, căci canalul Dunăre- Marea Neagră este construit și un alt mod de folosire a intelectualilor nu se prea întrezărește.


(31 iulie 2024)

Cine este Alfred BULAI?

Alfred BULAI este un bărbat.
Alfred BULAI este un bărbat de 62 de ani.
Alfred BULAI este un bărbat de 62 de ani care a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității București la 24 de ani.
Alfred BULAI a obținut titlul de doctor în filosofie la 34 de ani.

Alfred BULAI a fost asistent universitar?

Alfred BULAI a fost lector universitar?

Alfred BULAI a fost conferențiar universitar?

Din CV-ul lui Alfred BULAI nu există date legate de cariera sa universitară.

Alfred BULAI este profesor universitar.

Alfred BULAI a elaborat cărți, articole și studii.

Alfred BULAI face acum subiectul unui scandal cu tematica hărțuire sexuală a studentelor sale.

Alfred BULAI este acuzat cu mânie proletară de către colegii săi care se fac că nu știau de apucăturile libidinoase ale colegului său. 

Am lucrat în mediul academic și știu că acolo se aplică nenumărate proverbe românești, dintre care proverbul corb la corb nu-și scoate ochii, este cel mai potrivit și explicația la neluarea în considerare a petițiilor scrise de victime ale hărțuirii, are fundament chiar în acest proverb. Dacă se vrea curățenie, este bine că s-a început la SNSPA, este bine că s-a început cu o vedetă-profesor, este bine că momentul ales este de maximă intensitate a luptelor politice, este bine că focalizează întreaga societate. Ceea ce mă face pe mine să cred că va fi un foc de paie are la bază rapiditatea cu care procesul traversează toate etapele și lentoarea cu care organele abilitate se mișcă.

Universitatea a tăcut câteva zile.

Ministerul a tăcut și tace.

Nu s-au pus în mișcare procedurile legale.

Alfred BULAI este bine-mersi.

Victimele hărțuirii sunt tot victime și se discută în jurul lor în nenumărate feluri, fără a fi apărate cumva, amestecându-se lucrurile de-a valma cu cazurile violurilor de minori dintr-un liceu și dintr-o școală de genii, fie cu intenție, fie din lipsă de profesionalism.

Este clar că Alfred BULAI este continuatorul unor tradiții nefaste din mediul academic și dacă lucrurile stau cum stau, este clar că ceva nu este în regulă și aici mă refer la criteriile de selecție a cadrelor didactice, căci fără reguli clare, sistemul funcționează așa cum se vede și ceea ce se întâmplă acolo este foarte departe de scopul pe care și-l propune orice facultate, mai ales că în lipsa moralei, integrității și performanței, totul devine o hazna unde mirosurile îți întorc nasul de la un kilometru.

 

(31 iulie 2024)

Faceți curățenie, bre, în hazna!

Ideea de cadru didactic din mediul academic, cu aplecare spre a fi prădător sexual nu este nouă și dacă chiar cineva ar dori să facă o analiză serioasă, surprizele s-ar ține lanț și în multe departamente ar bate vântul după ce s-ar face curățenie ca lumea.

Trebuie numai să se dea asigurări victimelor abuzurilor că nu se vor lua măsuri împotriva lor, adică nu li se vor anula examenele obținute ca urmare a cedărilor la presiunile de natură sexuală. Există un precedent în materie și rezultatul a fost de-a dreptul spectaculos, drept consecină, mai mulți profesori universitari trebuind să-și ia tălpășița din posturile unde împărțeau promovări după ce primeau plata în natură.

Vor fi și exagerări, căci lumea nu este perfectă și vor fi amestecate adevăratele probleme cu răzbunări mărunte, dar până nu se va trece la curățirea acestei infecții, va plana tot timpul și asupra celor care-și fac meseria corect suspiciuni care nu-și găsesc rostul.

Nouă ne place să vorbim despre moralitate, dar ne facem că nu vedem lucrurile evidente și uneori gunoiul îl ascundem sub preș din motive obscure, iar când infecția atinge cote insuportabile și buboiul se sparge ies la iveală lucruri înfiorătoare, iar de cele mai multe ori toată lumea se miră, ridică din umeri și caută să meargă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Acum lucrurile sunt foarte clare. Se știe ce este aceea hărțuire, când și cum se evidențiază aceasta și mai ales, cum se apără victimele, oriunde ar fi ele. Mi se pare că anumite fapte sunt ținute la dospit, până făptuitorul calcă pe bec și se merge pe principiul unde dai și unde crapă, căci a invoca fapte petrecute acum 30 de ani sau acum 20 de ani sau acum 10 ani, este clar că problema este în altă parte, căci fum fără foc nu există, iar victimele hărțuirii de demult, sunt folosite pentru a plăti hărțuitorului, polițe de cu totul altă natură. Nu mai trebuie să treacă atât timp pentru a fi stopate actele de hărțuire din mediul academic, chiar dacă prețul va fi insuportabil.


(29 iulie 2024)