Se știe cu exactitate că:
- orice afacere are dinamica ei,
- nu există eficiență veșnică,
- perfecționarea este permanentă,
- lipsa de inițiativă costă,
- inteligența e corelată cu munca.
În acest context, oricine crede că face giumbușlucuri, artificii și mânării, să nu se aștepte nici la eficiență, nici la stabilitate, nici la rezultate, nici la evoluție și nici la efecte pozitive. Ceea ce s-a întâmplat acum cu criza energetică era previzibil de vreo 20 de ani, căci destrăbălul energetic din ultimii 15 ani nu a dus la niciun semnal de alarmă, din moment ce toată lumea era fericită și dansa frenetic.
- orice afacere are dinamica ei,
- nu există eficiență veșnică,
- perfecționarea este permanentă,
- lipsa de inițiativă costă,
- inteligența e corelată cu munca.
În acest context, oricine crede că face giumbușlucuri, artificii și mânării, să nu se aștepte nici la eficiență, nici la stabilitate, nici la rezultate, nici la evoluție și nici la efecte pozitive. Ceea ce s-a întâmplat acum cu criza energetică era previzibil de vreo 20 de ani, căci destrăbălul energetic din ultimii 15 ani nu a dus la niciun semnal de alarmă, din moment ce toată lumea era fericită și dansa frenetic.
Îmi aduc aminte că la Revoluție, în 1989 și în 1990, clasa muncitoare striga din piepturile viguroase:
- Moarte intelectualilor.
Să nu uităm nicio clipă că cercetarea științifică n-o fac nici curvele, nici interlopii, nici oamenii străzii, nici demenții, nici analfabeții, nici submediocrii, nici bombardierii, nici senilii, ci doar oamenii care au studii, au aplecare spre muncă neostoită, au pasiune pentru a găsi soluții noi, sunt lipsiți de patima văicărelilor că alții sunt de vină, că alții trebuie să muncească în locul lor și că mai au nevoie de bani pentru concedii exotice.
De aceea, să nu avem mirări că în lipsa unei puternice cercetări științifice, nu avem soluții revoluționare nici în zona energetică, nici în zona industrială, nici în zona agricolă, adică nicăieri, iar ceea ce se întâmplă acum când toți stau ca milogii cu ochii spre guvern, nu este altceva decât rezultatul acceptării poziției de cei care acceptă să stea în genunchi, cu capul plecat și cu mâna întinsă.
Eu am crezut că în decembrie 1989 am început desprinderea de comunism, dar m-am înșelat amarnic. În fiecare dintre noi există un mic bolșevic, din moment ce niciunul dintre noi nu se scoală de dimineață cu gândul de a avea un plan de muncă, de a fi independent, ci așteaptă ca statul să-și facă milă de el și să-i dea ceva, să-l miluiască cu o firimitură, exact ca în vremurile comuniste când partidul împărțea darurile.
(12 februarie 2022)
(12 februarie 2022)
No comments:
Post a Comment