Nici Dumnezeu nu apreciază fake-urile

După două seri la Constanța cu costume așa-zise populare, dar în realitate niște caricaturi, după două șușe penibile cu voci mici, fără dicție, fără antrenament de respirație, cu finaluri de cântec în hei și hop, Cel de Sus le-a arătat tuturor că nu este de acord cu siluirea valorilor tradiționale și aseară, le-a trimis niște ropote de ploaie, ca să-i învețe minte.

Mă uitam aseară la bieții cântăreți cum suportau ploaia și ei trebuiau să fie zâmbitori și pe deasupra să mai și cânte. Sărăcuții de ei nu au nicio vină. De vină sunt cei care îi îndrumă și mai ales televiziunile de doi bani, inclusiv TVR care îi promovează de-a valma.
Sper ca Iuliana TUDOR și gașca ei de ciolănari să fi învățat ceva și dacă nu acum, barem în trei sau cinci ani să le vină mintea la cap și să vadă ce e folclorul autentic, nu cântecele făcute în closete și în garaje, să dea dovadă de exigență în a filtravci și talente, căci dacă s-au aciuat tot felul de neaveniți la organismele de păstrare a tezaurului este o altă problemă. Trebuie dat cu măturoiul și pe acolo, căci nu se mai poate.

Suficiența nu are ce căuta în folclorul autentic românesc, cu atât mai puțin rima bani-dușmani.


(28 august 2026)

Interpreții de folclor

Interpreții de folclor sunt acei cântăreți sau acele cântărețe care culeg folclor, care îl decantează și-l aduc la nivelul vocilor lor, pentru a-l prezenta publicului într-o formă care să-i definească și toată lumea să recunoască interpretul sau interpreta după primele cuvinte și note ale melodiei, ca fiind ale respectivilor.

În ziua de azi sunt prea mulți inși care redau făcături de folclor și prea puțini interpreți de folclor. Oamenii nu au răbdare să meargă să culeagă folclor și apelează la tot felul persoane care în goana calului scriu texte, compun melodii banale și le vând, iar ei le cumpără și apar în public cu chestii oribile, pe care ei le consideră cântece de muzică populară. Au texte banale. Au rime predictibile. Seamănă unele cu celelalte.

Acum avem câțiva interpreți de folclor, simboluri definite prin cântece memorabile precum:

Angela BUCIU - Mociriță cu trifoi

Domnica TROP - S'ara, când răsare luna

Mirela PETREAN - Cu ce m-am ales în viață

Angela RUSU - Tăte șogorițele

Olguța BERBEC - Iubește inimă și iartă

Cristian POMOHSACI - A fi om e lucru mare

Viorica FLINTAȘU - Dă, doamne, la lume bine

Este foarte greu ca în ziua de azi să vii cu ceva senzațional, dar cu un pic de efort, apar și hituri, dar condiția este de a fi exigent, de a umbla să culegi bijuterii de la rapsozi, căci mai avem încă adevărate comori șleguite în satele care mai există încă.

Interpreții de folclor nu sunt mulți și nu se pierd în cohorta făcătorilor de folclor, căci ei au ceva special, care face diferența.


(11 august 2026) 

Trăncănitorii de folclor

Trăncănitorii de folclor sunt cei care ies pe scenă sau apar pe micul ecran și vorbesc și vorbesc și vorbesc despre artistul care va cânta, spunând tot felul de chestii care nu interesează pe nimeni, din moment ce oamenii plătesc bilet să asculte muzică și să-și vadă interpretul preferat cântând.

Sunt în televiziuni mai ales, dar și în spectacole, nu moderatori, nu prezentatori, ci trăncănitori, care nu au niciun talent, ci au doar dorința de a se auzi vorbind. Nici nu vreau să le dau numele, căci nu vreau să-mi produc disconfort. Când îi văd pe afișe, nu cumpăr bilet la spectacolul unde apar și ei, când îi văd în emisiuni, iau telecomanda și trec pe alt canal.

Ei fac descrieri puerile despre evoluția în timp a interpretului ceurmează să cânte, despre vârsta lui, despre studii, despre familie, despre locul din care vine și mai spun câte ceva despre calitățile vocale, desigur, lăudându-le în exces, căci de aceea sunt plătiți să apară pe scenă, dacă de cântat trăncănitorii nu sunt în stare să cânte, săraci cu duhul fiind.


(11 august 2026) 

Prezentatorii de folclor

Prezentatorii de folclor sunt oameni care vorbesc cu măsură. Când prezintă un spactacol spun cine este interpretul care urmează să evolueze pe scenă și ce cântece va interpreta. Ei fac economie de vorbe pentru că oamenii au venit să asculte muzică, nu să-i asculte pe ei când vorbesc vrute și nevrute, mâncând din tipul cântăreților.

Pe vremea copilăriei mele când venea orchestra Barbu LĂUTARU a Filarmonicii George ENESCU la Căminul Cultural 23 August din Găvana, așa erau prezentatorii. După Revoluție, am văzut un singur spectacol prezentat de Andreea MARIN, dedicat lui Ion PALADI. Doar ea venea și prezenta cine cântă și ce cântă fără înflorituri de doi bani. Alți prezentatori se fac de c-c-t cu ceea ce spun, pentru că arată cât de proști, de incluți și de penibil sunt prin ceea ce spun, că nu spun nimic. Mai rău este în momentul în care și cântărețul începe să vorbească despre ceea ce va cânta.

(11 august 2026)

Făcătorii de folclor

 Sunt oameni care au diferite meserii. 
Strungăria este meserie. 
Olăritul este meserie.
Reparatul unui frigider este o meserie.

Vopsirea unei mașini este o meserie:.

Meseria înseamnă acțini repetitive, executate după proceduri. Se știe unde se începe și rezultatul final este cunoscut dinainte.

Când este vorba de un act de creație, lucrurile stau cu totul altfel. Nimeni nu-și va putea imagina să se așează la birou la ora 08:00 și îi vine inspirația ca la ora 08:35 să conchidă că a scris un sonet, iar peste 12 minute, va scrie un alt sonet, tot așa în 35 de minute și ziua lui de muncă va decurge ca la ceasornic, exact cum decurge munca unui strungar care face șururburi.

Făcătorii de folclor sunt cei care:

- compun versuri la comandă,

- scriu muzică după cum le vine,

- își interpretează producțiile.

Făcătorii de folclor au o părere excepțională despre ei, despre talentul lor, despre menirea lor. Au siguranța că ei scriu versuri bune, că melodiile lor sunt hituri, iar vocile lor sunt angelice.

În realitate lucrurile nu stau deloc așa. Ei nu au cultură, cu talentul nu stau prea bine, cât despre voce, să nu mai vorbim, căci ceea ce am auzit eu nu reprezintă din 20 de situații nicio voce mai acătări.

Făcătorii de folclor muncesc și ei să scoată un ban, dar se adresează unui segment care-i acceptă așa cum sunt ei, oarecare, mediocri, banali, cu producții facile, de doi bani.

(11 august 2026)

Cântărețul Deți IUGA

Urmărind canalele de muzică populară românească, destul mde multe la număr, FAVORIT, TV AS, ORIZONT, HORA, TVR FOLCLOR, EMI Tv, TRADIȚIONAL,  ETNO Tv, INEDIT, într-o seară, am ascultat o voce specială și aici mă refer la Deți IUGA.

Stai lume nu’mi socoti 

Pă drumu’ țării în sus

 Mândra me’ floare aleasă

Beu horincă stâng cu bere

Tăt vrea tata să mă-nsor

Câte căsi-s pă Iza

 Nu-s om rău, dar mă pot face

În versurile lui există rime cu grijă alese, care slujesc contextului, precum: grija - noaptea - dimineața, trăi - veni,  duc - ajung, plăcut - făcut, cântat - judecat, viața - dimineața, subțirele - mele, dimineață - viață, sus - dus, Mara - Iza, veni - lunii, sus - dus, răsări - veni, doru - caru, doru - rafu, gătat - uscat - alflat, pot - scot, nouă - două, dor - vrăjitor, inima - uita - viața, curată - despartă, avere - bere - mele, fac - trag, face - pace, greu - rău,  el fiind exigent în asigura acele sonorizări care slujesc ritmului în care cântă.

Deți IUGA are un costum tradițional cu alb și negru, ceea ce ajută pe artist foarte mult în a-și defini postura și gesturile. Dacă mai apar și alte culori, acestea rămân în contextul sobrietății cunoscute a locului.

Deți IUGA are un repertoriu bine clădit, cu ritmuri diferite, care ține seama de vocea sa.

Deți IUGA are o dicție perfectă, voce puternică. Face economie de gesturi.

Cine ascultă două cântece în interpretarea lui Deți IUGA, capătă acele elemente care să-i permită să-l recunoască dintr-o mie de interpreți, după voce, fără să-l vadă.

Deți IUGA simbolizează bărbatul ferm, hotărât al Ardealului.

Îmi place foarte mult că Deți IUGA cântă acompaniat de un taraf tradițional format din vioară, contrabas, chitară. El se acompaniază la chitară.

Clipurile în care apare Deți IUGA sunt bine construite. Ele au o temă în concordanță cu textul cântecului interpretat. Are personaje bine alese, care execută acțiuni specifice locurilor, iar decorurile sunt superbe.

Deți IUGA a cântat alături de Ioan MARCU, Oana BOGZA PINTEA, ANDRA, dar și de alți cântăreți din Ardeal.


(7 august 2026)

Limba de lemn din televiziuni

Televiziunile mioritice sunt bântuite de o mediocritate de excepție ca nivel, structură, profunzime, dinamică și extindere, căci în televiziuni s-au cuibărit indivizi fără cultură, inteligență, dorința de a munci și perseverența de autodepășire. Toate carențele din televiziuni apar nu prin imaginile prezentate, ci prin textele debitate, texte în care se vede clar că:
- vocabularul este extrem de restrâns,
- șabloanele sunt evidente și supărătoare,
- termenii sunt folosiți neadecvat,
- cacofoniile au devenit abundente,
- tonalitatea și accentele dezvăluie prostia,
- subiectele sunt purtate de colo-colo fără jenă,
- manipularea se face fără perdea.
În televiziuni totul este exclusivitate, deși nu este așa, la tot pasul apar catastrofe, echipajele intervin de urgență, ploaia lovește, banalitățile devin evenimente de excepție, frigul este năpraznic, accidentele devin carnagii, iar reporterii oferă, desigur, toate detaliile, deși nu spun nimic, pentru că nu au ce spune, din moment ce decidenții nu au decis nimic.

Comunismul a avut limba lui de lemn, dar aspectele erau tratate cu respect. Numai că repetitivitatea a generat și aprofundat limba de lemn, care limbă de lemn era suficient de curată și realizată în respect cu niște norme ale limbii române. Limba de lemn din televiziuni este rezultatul suficienței și imposturii, a lăcomiei și nemuncii, ceea ce a dus la un conglomerat supărător de construcții fără sens și fără noimă.


(26 iunie 2024)