Despre cine aleargă după doi iepuri știm că proverbul spune că nu prinde niciunul. Ce se întâmplă cu cel ce aleargă după mai mulți iepuri, concluzia vine de la sine, căci nu există număr negativ pentru iepurii neprinși, ceea ce înseamnă că nu prinde niciunul.
Acum mulți ani am cunoscut un nene la universitatea unde lucram care nu avea o poziție prea bună datorită caracterului său, mai precis a lipsei sale de caracter și la momentul în care s-au organizat alegeri pentru șefia catedrei, căci așa era în vremea aceea, a candidat. S-a supus la vot și a obținut un singur vot, adică votul său. Deci nu a fost ales șef de catedră. A fost ales în consiliul profesoral al facultății, cu un număr de voturi care l-a situat pe ultima poziție a celor pe care catedra avea dreptul să-i trimită în consiliu.
La consiliu s-a pus problema alegerii decanului. Omul nostru s-a înscris în cursa de decan și a luat doar un vot, adică votul său. S-a înscris în cursa pentru prodecan și figura s-a repetat.Și-a dorit să ajungă în senat, dar numărul de voturi i-a fost insuficient. A plâns amarnic. Nu a fost figură de stil. A plâns cu adevărat, că-și dorea acel om să candideze pentru poziția de rector sau în cel mai rău caz, la poziția de prorector.
Totul s-a datorat imaginii deformate pe care acel coleg și-a proiectat-o în mintea sa. El se vedea bun pentru oricare funcție eligibilă din universitate, dar acea imagine nu coincidea cu părerea colegilor săi despre el, mai ales că unii dintre colegi nici nu-l cunoșteau prea bine sau deloc, pentru a fi luat în considerare în fața urnelor de vot.
Îmi aduc aminte că la unele primării unde au candidat la alegeri niște tipi, numărul de voturi pentru a fost zero, ceea ce înseamnă că nici ei nu s-au votat, să nu mai vorbim de rudele apropiate, prieten sau cunoscuți.
Acum mulți ani am cunoscut un nene la universitatea unde lucram care nu avea o poziție prea bună datorită caracterului său, mai precis a lipsei sale de caracter și la momentul în care s-au organizat alegeri pentru șefia catedrei, căci așa era în vremea aceea, a candidat. S-a supus la vot și a obținut un singur vot, adică votul său. Deci nu a fost ales șef de catedră. A fost ales în consiliul profesoral al facultății, cu un număr de voturi care l-a situat pe ultima poziție a celor pe care catedra avea dreptul să-i trimită în consiliu.
La consiliu s-a pus problema alegerii decanului. Omul nostru s-a înscris în cursa de decan și a luat doar un vot, adică votul său. S-a înscris în cursa pentru prodecan și figura s-a repetat.Și-a dorit să ajungă în senat, dar numărul de voturi i-a fost insuficient. A plâns amarnic. Nu a fost figură de stil. A plâns cu adevărat, că-și dorea acel om să candideze pentru poziția de rector sau în cel mai rău caz, la poziția de prorector.
Totul s-a datorat imaginii deformate pe care acel coleg și-a proiectat-o în mintea sa. El se vedea bun pentru oricare funcție eligibilă din universitate, dar acea imagine nu coincidea cu părerea colegilor săi despre el, mai ales că unii dintre colegi nici nu-l cunoșteau prea bine sau deloc, pentru a fi luat în considerare în fața urnelor de vot.
Îmi aduc aminte că la unele primării unde au candidat la alegeri niște tipi, numărul de voturi pentru a fost zero, ceea ce înseamnă că nici ei nu s-au votat, să nu mai vorbim de rudele apropiate, prieten sau cunoscuți.
(18 iulie 2024)
No comments:
Post a Comment