A fost o vreme când ăia de la Dialog, mai nou Orange, nă bombardau de ziua mea cu niște plicuri de culoare neagră de parcă murisem, nu-mi aniversam ziua de naștere. Tot ei mă bombardau fie cu
Când au făcut 10 ani au adus o cântăreață, Patricia KAAS care avea bluza ruptă sub braț și tot concertul cât s-a transmis la tv numai la găurica de sub braț m-am uitat, așa cum la balerini mă uitam la ștrampii rupți sau cârpiți și la balerine la fustele lor jegoase în loc de alb imaculat sau la șunci.
Acum că Orange a făcut 20 de ani și mi-am adus aminte că și eu cam tot 20 de ani am făcut de când am abonament la ei, mă așteptam să-mi zică ceva despre fidelitatea mea. N-a fost să fie. Am primit un sms cum că dacă fac și dacă dreg îmi dau ei bla bla bla. Câh.
Să creadă cineva o clipă că cei ce fac comerț se gândesc o clipă la clienții lor? Avizi numai după câștiguri ei nu fac altceva decât să găsească formule prin care doar să câștige. Să nu mai spun că în anii trecuți se purtau cu o brutalitate ieșită din comun când sunau pentru a primi confirmări că s-a vorbit de o anumită sumă, deși niciodată nu fuseseră amânați cu plata. Să nu reamintesc că tot ei mi-au blocat telefonul căci aveau niște hibe și nu găseau plățile efectuate pe e-banking, dar niciodată nu și-au cerut scuze. Aveau și ei când se numeau Dialog un card așa-zis de fidelitate care oferea oarece avantaje, așa de ochii lumii, ceea ce nu mai practică acum de nicio sămânță. Trist.
(13 septembrie 2017)
No comments:
Post a Comment