Fabrica de modele

 De câte ori mă uit peste modele cibernetice, economice, matematice, construite cu furca, mă gândesc la versurile marelui Mihail EMINESCU:

E ușor a scrie versuri,

Când nimic nu ai a spune,

Înșirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.

Tot așa este și în lumea celor ce construiesc modele cibernetice sau modele matematice sau modele economice sau modele tehnice. Pentru a construi un model se parcurge un ciclu format din etapele următoare:
- se studiază realitatea,

- se definesc ipotezele de lucru,

- se culeg date,
- se definește obiectivul,
- se aleg instrumentele,
- se stabilesc variabilele,

- se pun de acord variabilele cu datele culese,
- se construiesc inecuațiile, 

- se construiește funcția obiectiv,

- se identifică un algoritm pentru soluționare,

- se scrie software pentru implementarea algoritmului,

- se testează software,

- se verifică modelul,

- se rafinează modelul,

- se testează în producție,

- se reiau etapele dacă așteptările sunt înșelate,

- se implementează modelul,

- se utilizează modelul curent în producție,

- se dezvoltă elementele de reinginerie ale modelului.

Mulți nu procedează astfel. Fiind teoreticieni, consideră că orice construcție abstractă a lor este un model valabil și de aceea vin cu ipoteze de lucru simplificatoare care nu au nicio legătură cu realitate și modelele rezultate sunt de-a dreptul aberante. Alții aplică pur și simplu modele pe care le-au învățat în studenție sau despre care doar au auzit în stația de tramvai, ceea ce duce la soluții aberante, ridicole, compromițătoare.

Am cunoscut o fabrică de modele cibernetice. Am discutat cu respectivul, am căutat să văd dacă a aplicat etapele pe care le-am enumerat. Mi-a zis că el doar crează modele, alții având obligativitatea să le verifice. O fi și acest mod de abordare o soluție în procesul de modelare, dar știu din practică despre absurditatea abordării și niciodată nu am colaborat cu vreo fabrică de modele, căci nu mi-am propus să mă compromit.

(02 decembrie 2021)