Himera dreptei mioritice

Văd cum niște partide visează cu ochii deschiși despre o așa-zisă alianță de dreapta, dreaptă care în spațiul mioritic nu există, oricât de mult se screm unii s-o  scoată în evidență. Nu ai cum să vorbești de o dreaptă autentică atunci când cei ce vorbesc:
- au fost doar niște bugetari cu simbrie de la stat,
- nu au avut niciodată poziția de întreprinzători privați autentici,
- dacă au avut firme doar conectate la banul public,
- după primul milion făcut n se știe cum, nu au intrat în legalitate cu restul afacerilor,
- vând castraveți la grădinar, fără să fi dat cu sapa măcar o singură dată.

Văd că experiența nefericită a guvernării de dreapta din anii 2020 și 2021 nu le-a adus nimic celor care acum fredonează melodia închegării unei guvernări de dreapta după alegerile din noiembrie 2024, căci un USR slăbit, care va slăbi și mai mult după catastrofele numite DRULĂ și LASCONI, cu mare regret o spun, un PMP aproape inexistent și o Forță a Dreptei decedată, nu au cum să constituie acel minimum care să dea consistență unei drepte autentice, căci clasa mijlocie românească nu există. Prin clasa mijlocie eu înțeleg pe acei indivizi care au avut curajul să-și ia destinele în propriile mâini și să pornească afaceri de succes, neconectate la banul public, dar care depășesc nivelul de subzistență, care scot profit autentic într-o piață unde concurența este adevărată și nimeni nu stă cu mâna întinsă la pomenile guvernului, ba că una, ba că cealaltă, ci sunt indivizi respectabili care stau pe picioarele lor, fie că e vremea bună, fie că e vremea rea, fie că afacerile merg bine, fie că apar condiții care le îngreunează viața.

Să nu vină să-mi vorbească mie despre dreapta nici cel care o zi nu a muncit în mediul privat, ci a fost slijbaș și atât, nici cel care care a lucrat într-un ONG, căci finanțările acestor ONG-uri au suficiente semne de întrebare, iar dacă vorbim despre proiecte finanțate, obținerea finanțării este tot din surse publice, chiar dacă apar unele competiții, nu este vorba de piața liberă.

Din punctul meu de vedere, este trist că după 35 de ani niciun guvern nu a avut curajul să ia acele măsuri care să stimuleze cu adevărat apariția clasei de mijloc. Le-a fost teamă guvernanților să aibă o clasă de mijloc puternică, pentru că aceasta nu ar mai răspunde comenzilor politice aberante, ale unor guverne vremelnice, cu oameni vremelnici, cu interese vremelnice, ceea ce ar duce la pieirea mediocrității din politică și la instaurarea unor ierarhii bazate pe valori autentice, validate de economia reală de piață.





(16 septembrie 2024)