La drept vorbind, principiile dreptei sunt mimate 100% pentru că:
- oamenii de dreapta au fost și sunt bugetari;
- experiența de dreapta nu există decât prin declarații;
- doctrina de dreapta conține elemente de populism electoral;
- limbajul dreptei nu este direct, ci bazat pe antiteze;
- nivelul de hiperbolizare atinge grotescul prin cifrele vehiculate;
- identificarea contradicțiilor cu burta plină devine imposibilă;
- ruptura de realitate este fundamentată pe lipsa unei strategii.
Dacă cineva are curiozitatea să facă o listă cu cei înrolați în partide de dreapta va avea surpriza să vadă că unii sunt:
- milionari doar în rerlația cu statul;
- bugetari puri, deveniți milionari prin buget;
- privați care și-au dat salarii din bani publici;
- factori de influență care au generat accesul indirect la banul public;
- îmbogățiți prin șpăgi, mită, cel mult prin speculașii financiare;
- cu cheltuieli ce depășesc de câteva sute de ori veniturile;
- în eroare prin modul deformat de a explica sursele de îmbogățire.
Neînțelegând menirea dreptei și esența acesteia, teoreticienii dar și falșii ei practicieni purced la operații de fărâmițare, care generează efecte nefaste asupra rezultatelor de la voturile dintr-un singur tur, așa cum a fost la Capitală, unde ezitărișe au fost baladești. Alegerile din 11 decembrie care ar trebui să fie câștigate de o dreaptă în care locomotiva este însuși premierul Dacian Cioloș, se prezintă cu mesaje dezastruoase, complicate cu efect invers. Fimulețul cu sandvișul și cu temele sau parodia alb-negru cu copilașul sunt numai două mostre ale sărăciei de idei. Să nu uităm cherstia cu Fuego care a impus ca șeful de partid să-și ceară scuze. Acum este 21 noiembrie și într-o campanie electorală ternă, încă este loc de mai bine. Și aici alegerile sunt într-un tur și apologia diasporei se pare că s-a subțiat din varii motive, mai ales după evoluția acesteia la votul din 13 noiembrie 2016 unde o diasporă organizată și eficientă ar fi schimbat soarta, ceea c e nu s-a întâmplat.
Acum, managementul politic zice că nu trebuie vorbit cât de răi sunt adversarii, ci numai și numai cât de buni sunt cei ce fac prezentările din PNL sau USR. A arăta cu degetul tot timpul către unii identificați cu răul absolut este contraproductiv. Trebuie luate textele și se va vedea că peste 50% din ele se se referă la cei de dreapta, ci critică. Pozitivismul înseamnă să te prezinți pe tine cât de bun ești și să fii convingător. Mai am răbdare. Neliniștea mă cuprinde să văd cum comunicatorii dreptei sunt mul/i și unii sunt foarte slabi. Dacă toți ar fi de talia Adrianei Săftoiu, ce bine ar fi! Dar dacă nu este nimeni nu are de unde cere. Ce bun era Vasile Blaga ca organizator, pentru că știa să rămână în planul al V-lea. Acum Falcă se vrea vedetă în prim plan, ceea ce nu-l prinde și arată un provincialism nefinisat. Clotilde nu trebuie să aibă o sosie de vorbire că imitația nu are niciodată valoare. A fost o eroare de strategie de a scoate la miting așa ceva, crezând că se contabalansează efectul de magnet al franțuzoaicei, care este distinsă, naturală, directă, pitorească, plăcută și elevată.
Lupta dntre partidele dreptei se dă pe un același electorat. Numai USR are șansa să atragă și oltă categorie de votanți, care până acum nu s-au dus în fața urnelor probabil de la 20 mai 1990. Sunt optimist totuși, deși nu sunt sprijinit de argumente puternice. Alții lucrează cu sârg pentru PSD cu toate forțele, deși altfel ar trebui să fie și fiecare să câștige alegerile prin eforturile proprii, nu prin greșelile impardonabile ale adversarilor. Dar se întâmplă așa din cauze care îmi rămân necunoscute, deși politicianul Teodor Atanasiu vorbea de strategi de campanie de mare valoare.
(20 noiembrie 2016)
No comments:
Post a Comment