Carnetul agitatorului, nr. 8 din august 1961

Nu aș fi scris niciodată despre un Carnet al agitatorului publicat în anul 1961 dacă nu aș fi fost pus în situația:
- să identific faptul că și atunci ca și acum se folosește limba de lemn, ușor adaptată,
- să fiu pus în situația de a înlocui doar acronime și nume proprii, pentru a veni în ziua de azi,
- de a constata că istoria se repetă, deși nu mi-aș fi dorit acest lucru.

Ceea ce se numea cândva agitator, acum poartă numele de comunicator, rolul lor fiind identic, pentru că fiecare partid are rolul de a duce în mase politica pe care o promovează, venind cu exemplificări pe înțelesul maselor de cetățeni, nu pentru a-i convinge că ceea ce se întâmplă este bine, ci pentru a-i manipula în direcția dorită de partid.

Carnetul agitatorului la care voi face referire are 61 de pagini, conține 10 articole echilibrate ca dimensiune. Textele sunt foarte clare, curgătoare, simple, fără neologisme, cu fraze formate din propoziții scurte, construite după regulile textelor cu destinatar direct.

Dacă avem curiozitatea să luăm buletinele de știri de azi, textele prezentate de reporterii de teren de acum, vom constata că în cei peste 60 de ani care s-au scurs de la tipărirea carnetului de agitator pe care l=-am analizat, nu s-au înregistrat evoluții notabile, ba din contră, s-a bătut pasul pe loc.

Ar fi o mică diferență totuși. În Carnetul agitatorului pe care îl analizez verbele sunt fie la timpul trecut, fie la timpul prezent, în timp ce politicienii noștri care se cred și comunicatori, în lipsa realizărilor concrete, folosesc verbele la viitor, pentru a face promisiuni.

Acum agitatorul este un element negativ în societate, căci el răspândește idei reprobabile, pe care societatea le respinge. Echivalentul de azi al agitatorului de ieri este comunicatorul venit de la partid, dar și jurnaliști aflați în sold unor politicieni sau partide.



(05 decembrie 2022)