Manuale de informatică pentru elevi (III)

     Când am luat în mână manualul INFORMATICĂ și TIC elaborat de Nușa DUMITRIU-LUPAN, Carmen MINCĂ, Daniela BEJAN, Alina Gabriela BOCA, Maria NIȚĂ, Adrian NIȚĂ, Diana GHINEA, Corina Elena VINȚ și publicat de Editura CORINT în anul 2019, am fost extrem de curios să vedem modul de abordare al problemelor anunțate în subtitlurile Programare în limbajul PYTON și BBC Micro Bit MICRO:bit, manualul fiind destinat elevilor din clasa a VII-a.

    Eu am mari probleme legate de modul de alcătuire al manualelor pentru elevii claselor I - VIII doar pentru faptul că eu mă știu pe mine ca elev și am certitudinea că în 60 de ani nu s-a dublat numărul neuronilor din creierul uman, chiar dacă avalanșa de informații este cu totul alta, chiar dacă în ziua de azi timpul copiilor este administrat altfel de părinți, având în vedere că elevii au de dat examenul de final de clasă a VIII-a și este definitoriu rezultatul, întrucât de liceul unde vor ajunge, copiii își creionează în proporție de 80% viitorul, știut fiind faptul că un liceu bun oferă alte șanse în raport cu un liceu prost, nu slab.

Dar să revin la acest manual cu 8 autori pe 72 pagini efective. Limbajului PYTON îi sunt repartizate 63 pagini, grupate în 17 chestiuni.

    Este lăudabilă strădania autorilor în a coborî nivelul abordării așa fel încât să-l facă pe elevul de clasa a V-a să înțeleagă problemele de definire și de utilizare a conceptelor specifice acestui limbaj. cartea este extrem de densă, căci autorii și-au propus să scrie în 63 de pagini multe lucruri, pe care alții le prezintă și le explică pe sute și sute de pagini. Aș fi extrem de bucuros dacă elevii ar reuși să înțeleagă cele scrise în acest manual, dar nu în ideea de a memora texte și de a recita texte sursă, ci de a primi noi probleme și de a scrie ei înșiși texte sursă care să le permită soluționarea lor folosind resursele limbajului PYTON. 

    Nu spun că am rețineri. Nu spun că este forțată nota. Eu propun însă un mic exercițiu pentru a vedea că nu am dreptate și anume:

- se iau 100 de elevi de clasa a VII-a din mediul rural,

- li se dau 100 de manuale,

- li se predă de către autori și li se dă posibilitatea să lucreze pe calculator,

- li se dau 10 probleme pe care cei 100 de elevi să le rezolve,

- elevii vor lucra neasistați, independent unii de alții,

- se vor analiza rezultatele.

Analizând cum autorii pun problema, mi-am dat seama că au coborât nivelul abordării simplificând foarte mult pentru a se apropia de elevi, numai că și pentru programatorii cu experiență este destul de dificil de generat probleme care să se potrivească 100% facilităților oferite de acest limbaj. Nu neg că este posibil ca un 5% dintre elevii care studiază PYTON să și înțeleagă cum stau lucrurile și să vadă mult mai departe decât exemplele simple disparate, reușind să integreze părțile acelui puzzle, obținând un întreg.

Dacă din cele 1.000 de soluții peste 920 sun corecte și complete se va spune că manualul este foarte bun. Dacă numărul de soluții corecte și complete este cuprins între 780 și 919, se va spune că manualul este bun. Dacă, în schimb, numărul de soluții corecte și complete este strict mai mic decât 780, se va spune că manualul nu este bun.

Există o mare hibă la ora actuală în învățământ și anume că se construiesc manuale nu pentru elevi și nici măcar pentru profesori, ci pentru autorii înșiși, căci elevii și profesorii au capacitatea să le memoreze spre bucuria generală, dar de lucrat efectiv cu ceea ce este în paginile respectivelor manuale pentru a rezolva noi și noi probleme, prin dezvoltarea gândirii, este marea hibă a unui învățământ unde rezultatele testelor Pisa sunt dezastruoase.




(17 octombrie 2021)