Despre comunicare, despre decidenți și despre comunicatori

Decidenții sunt fie profesioniști numiți pe funcție, fie persoane alese pentru o anumită funcție. Ei identifică probleme, soluționează probleme și comunică oamenilor stadiile implementării soluțiilor, dar și efectele implementării acelor soluții. Comunitățile care primesc mesaje de la decidenți sunt de dimensiuni mai mici sau de dimensiuni mai mari, ajungând până la populațiile unor orașe, județe sau chiar la nivelul țării. Este deosebit de important ca mesajele să fie în concordanță cu ceea ce gândesc decidenții și mai ales, trebuie primite exact cu semnificația dorită de aceștia. Orice neclaritate naște confuzii, cu efecte negative asupra acțiunilor individuale ale fiecărei persoane la nivel de execuție. S-a observat că decidenții, în marea lor majoritate nu au calitățile necesare de a comunica.
Comunicatorii sunt persoane care au parcurs cicluri de instruire și cicluri practice prin care să facă dovada însușirii acelor noțiuni care maximizează eficiența actului comunicării. Așa a apărut meseria de comunicatori. Există facultății care-i învață pe specialiștii în comunicare:
- cum se construiește un mesaj,
- care este dimensiunea mesajului,
- ce structură are mesajul,
- vocabularul care trebuie utilizat,

- să minimizeze redundanța din mesaj,

- să elimine monotonia și enervarea.

Până acum am văzut extrem de puține situații în care decidenții să aibă purtători de cuvânt de calitate, care nu vor să devină vedete și care să submineze autoritatea decidentului.

Comunicarea este exact ceea ce se realizează ca legătură între decidenți și executanți sau populație. Am văzut o individă parlamentară, obraznică până peste poate, care se recomanda ca fiind absolventă a unei facultăți de comunicare, dar care prin tot ceea ce făcea, dovedea că habar nu are ceea ce înseamnă să comunice, datorită aroganței, prostiei și tupeului său nemărginit. Ea a compromis ideea de comunicare. La noi, comunicarea o fac decidenții înșiși, pentru că ei consideră că actul comunicării de mesaje le asigură vizibilitate, ceea ce pentru un politician este fundamental, cred ei. În opinia mea, comunicatorul trebuie să fie diferit de decident, iar decidentul trebuie să soluționeze probleme, să ia decizii, nu să apară la televizor pentru a lămuri lucruri, chestie care cade în sarcina comunicatorului profesionist. Îmi aduc aminte în vremuri de pandemie, cum decidenții se călcau pe bătături sau își trăgeau unul altuia preșul, crezând că aparițiile lor pe sticlă le ma multiplica factorul de notorietate, care de fapt în loc să crească, scădea, datorită calității jalnice a procesului de comunicare, unde ei erau parte.



(10 februarie 2024)