Deceniul definit prin intervalul 21 decembrie 2004 – 21 decembrie 2014 în care Traia BĂSESCU a fost președintele României este considerat a fi un deceniu ratat pentru că în cei 10 ani cât acesta a stat la Cotroceni:
- nu s-au construit autostrăzi căci el însuși le considera nenecesare,
- corupția a atins cote alarmante și s-a dus spre vârfurile puterii,
- intrigăreala a atins cote nebănuite prin cele mai josnice mijloace,
- lingușelile au devenit modul concret de a intra în grațiile puternicilor,
- acțiunile fără finalitate s-au multiplicat, gen referndum pentru 300,
- bălăcăreala și jignirile au intrat în zona cotidianului, gen găozarii,
- poreclele adresate tuturor, gen ăla mic cu capul mare, s-au generalizat,
- au fost puse bazele statului mafiot, așa cum exact tătuc lui s-a exprimat,
- s-a produs radicalizarea între categorii sociale în beneficiul puterii,
- au scăzut veniturile cu 25% ca soluție primitivă de ieșire din criză,
- a fost stimulată artificial plecarea medicilor din țară,
- nu s-a întâmplat nimic bun pentru nimeni în afară de preferații prezidentului,
- am fost umilit prin înjurătura că m-aș trage din Traia BĂSESCU,
- s-a produs cea mai mare izolare în plan extern a țării,
- cele două suspendări nereușite au slăbit țara mai întâi,
- au fost subordonate toate instituțiile unui singur om,
- a apărut sclavia la vârf prin numiri de super-obedienți,
- minciuna a devenit principiu curent de partid și de stat,
- Constituția a devenit un fel de hârtie igienică la toaletă.
Ar mai fi multe de enumerat, dar lucrurile sunt acum de domeniul trecutului și istoria a trimis deja la coșul său de gunoi o parte dintre cabotinii acelor vremuri, care s-au cocoțat la vârf pentru a-și satisface orgoliile, crezând că de fapt ei aplică politici și implementează strategii. Deceniul a fost ratat pentru că înconjurându-se de mediocrități, prezidentul nu avea cum să ofere soluții cât de cât bune, ci cel mult soluții proaste, cel mult mediocre, ceea ce s-a și întâmplat.
(12 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment