Erori în fotografierea culturiștilor

Culturismul este 100% un sport vizual întrucât toate aprecierile se reaizează folosind văzul ca singură modalitate de a face diferența între sportivii care evoluează într-o competiție. Peste timp, despre un culturist rămân ca martore:

- diplomele,

- trofeele,

- clipurile,

- fotografiile,

- lista de titluri,

- crâmpeie de ziar, 

- referirile din cărți,

- memorii,

- povestiri nescrise.

Nu de puține ori am observat stângăcii ale fotografilor în a realiza încadrarea. Nu iau aici în discuție situașia în care totul este focusat pe un anumit detaliu, ci cazurile în care sunt prezentate poziții ale culturistului în care se urmărește întreg ansamblu. Sunt situații în care se pierd anumite elemente precum:

- o bucată din laba piciorului,

- o parte din scăfârlie,

- cotul sportivului,

- degetele de la o mână,

- picioarele de la gleznă în jos.

Acum când există aparate foto ieftine, dar performante șic când fotografia digitală oferă mii și mii de variante, nu mai există nicio scuză la fotografii care încadrează prost. Acum rezoluția unei poze devine banală la 12 Mb, drept care se impune o cu totul altă abordare. Adică se fotografiază corect întregul sportiv, cu o încadrare și cu o lumină de profesionist, după care la rezoluție mare se jonglează cu pățile după cum vor și fotograful și sportivul.

Voi da în continuare exemple de fotografii cu încadrare incorectă din moment ce lipsesc părți ale corpului.

Desigur că există procedee de reconstituire destul de fidele a fotografiilor, în ideia de apune ceea ce lipsește. Este aceeași problemă ca în cazul mâinilor statuii Venus din Millo, căci orice încercare nu soluționează problema inițială, de a fi siguri că lucrurile au stat chiar așa. Așa cum sunt pozele oficiale ale lui LENIN, CEAUȘESCU, NIXON, tot așa trebuie să existe reguli precise și în cazul fotografierii culturiștu=ilor pentru a nu fi arteuri, mai ales că unele poze presupun forma maximă care se obține în ziua concursului și pozele se fac în timpul evoluției sportivilor pe scenă sau imediat după terminarea competiției. Nu vreau să scriu aici prea multe despre cum încadrarea eronată are la bază includerea în poză a capetelor unor spectatori sau aunor elemente de recuzită aflate pe scenă, toate acoperind părți ale corpului celui care evoluează pe scenă.

(29 iunie 2018)