Managementul politic despre pomenile electorale

Prin 2004 parcă, am asistat la un fenomen extrem de ciudat. Într-un cartier foarte sărac din București unde primarul de sector:

- a asfaltat,

- a plătit curentul,

- a dat păpica,

- a măturat,

- a dus calculatoare,

- a plantat flori,

- a igienizat,

deci, de unde se aștepta să obțină voturi la greu, din contră, a obținut cele mai puține voturi. Mi s-a părut nefiresc, dar managementul politic zice că:

- mentalitatea alegătorului nu se schimbă în ziua alegerilor,

- cine a primit o dată pomană, nu mai primește și a doua oară de la același enoriaș generos,

- pomana multă vine nu de la un singur enoriaș, ci de la mai mulți care se perindă,

- numai unul care vine de mai multe ori în rând primește pomană repetat de la același enoriaș.
Managementul politic zice despre pomenile electorale că nu sunt nici pe departe soluție pentru un succes viitor în alegerile de orice tip, ci munca și rezultatele concrete din economie și din societate, adică autostrăzi, spitale, școli, educație și ierarhia cotectă a valorilor.

În acest context, devine evident că omul care a primit pomani după decembrie 2016, oricâte pomeni i se mai dau în continuare și de orice natură, nu va uita de aceste pomeni, dar va gândi instinctiv  că probabilitatea ca un altul să-i dea pomeni și mai consistente este mai mare decât a celui care tot l-a miluit patru ani. De aceea, se zice că se învârtește roata la fiecare ciclu electoral. Concluzia este una singură: dacă actuala opoziție nu va face erori impardonabile, are toate șansele ca în 20.20 să radă totul, pentru a da și ea pomeni, făcând greșeala predecesorilor, ca în 2024 să părăsească și ea grațios puterea la o adică, dacă nu se va întâmpla un oarece neplanificat ca în 1989.

(25 iunie 2018)