Acum pe rolul completelor de judecată se află dosarul de genocid de la revoluție și se va afla în curînd dosarul de înaltă trădare al lui Viorica DĂNCILĂ. Știam că pe timpul cât se judecă un proces se suspendă foarte multe lucruri, până se clarifică totul. În proces sunt mai multe părți care se judecă, drept care până la stabilirea adevărului, până la clarificarea tuturor aspectelor și până la pronunțarea sentinței se suspendă totul, inclusiv calitățile și avantajele celor implicați. Mă refer la toți, presupușii vinovați, dar și la presupusele victime. După ce justiția își va spune cuvântul printr-o decizie definitivă și executorie, cei vinovați rămân cu pedepsele, iar cei cărora li s-a făcut dreptate, tot justiția va stabili care sunt despăgubirile pe care vinovații și numai vinovații vor trebui să le plătească și nu poporul.
Și în cazul DĂNCILĂ tot așa trebuie să fie. Presupusa vinovată și presupusul complice trebuie să li se suspende tot ceea ce este de suspendat, iar partea vătămată și denunțătorul trebuie să fie puși pe poziția de așteptare și să formuleze solicitări de despăgubiri. Numai după terminarea procesului și numai după ce justiția a dat o sentință definitivă și executorie vinovații, indiferent cine sunt aceștia și indiferent unde se află, trebuie să plătească despăgubiri părții vătămate.
Legile justiției ar trebui să conțină mecanisme de accelerare a procedurilor ca, așa cum cerea prin exemplificare cu Thailanda, ministrul Tudorel TOADER să nu dureze mai mult de un an totul și să aflăm sentințele, ca asemeni execuțiilor din piețele Evului Mediu, poporul să aplaude și să se bucure, căci sunt țări unde execuțiile se fac pe stadioane cu urale, petarde și isterie generalizată.
(28 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment