Pentru a înțelege cum au condus comuniștii guvernele lor, trebuie văzut:
- cine erau primii-miniștri,
- ce experiență aveau ei.
- care era nivelul de instruire,
- cum își alcătuiau guvernul,
- care era stilul lor de muncă,
- câtă eficiență au avut,
- cine îi schimba și când.
Voi analiza în continuare cam după un același șablon activitatea următorilor prim-miniștri ai regimului comunist:
- dr. Petru GROZA,
- Gheorghe GHEORGHIU-Dej,
- Chivu STOICA,
- Ion Gheorghe MAURER,
- Manea MĂNESCU,
- Ilie VERDEȚ,
- Constantin DĂSCĂLESCU.
Aceștia acoperă perioada 30 decembrie 1947 - 22 decembrie 1989, adică 42 de ani și au fost doar 7 premieri, ceea ce arată că în comunism stabilitatea guvernelor era de cu totul altă natură decât în democrație, unde parlamentul face și desface guverne, iar alegerile, cel puțin așa rezultă la prima vedere, joacă un rol determinant în a promova, respectiv, a sancționa partidele. Am trăit sub toate aceste guvernări, dar am conștientizat numai ceea ce au întreprins GHEORGHIU-Dej, STOICA, MAURER, MĂNESCU, VERDEȚ și DĂSCĂLESCU, căci unele lucruri au fost esențiale pentru țară, așa comunistă cum era ea. Să nu uite nimeni că și noi am fost în postura în care mergea gluma cum că dacă plouă la Moscova, noi la București deschidem umbrela. Să nu uite nimeni că la noi comunismul a venit pe tancurile sovietice și nu existau în Ro mai mult de 1.000 de comuniști cu carnet, care au devenit ilegaliștii beneficiari ai unor facilități inimaginabile. Mai știm noi și pe alții cu certificate, de a ieșit zicerea: din cât de puțini am fost, vai, cât de mulți am rămas.
(25 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment