Petre ROMAN, primul prim-ministru postdecembrist

Despre Petre ROMAN sunt multe de spus, dar îmi aduc aminte că se șușotea în târg ce lozincă pe strigau femeile de la APACA:

Nu vrem bani,

Nu vrem valută,

Vrem ca Petre,

Să ne rută.

Eu l-am văzut pe acest Petre ROMAN prin 1983 pe când era conferențiar și șef de catedră la IPB și i-am auzit discursul năucitor de pe scena Conservatorului și l-am catalogat imediat. În rest, orice ar fi zis Petre ROMAN nu m-ar fi scos din ale mele. Ca premier, Petre ROMAN n-a făcut prea mare brânză din moment ce:

- nu avea un program structurat pe puncte,

- a zis că industria e un morman de fiare vechi, 

- a cheltuit banii pe avioane care zac,

- nu a dus la dezvoltare, ci la regres,

- a dovedit slăbiciune și imperfecțiune,

- nu a rămas nimic bun în urma lui.

Un singur lucru a făcut bine și anume, în străinătate a etalat că știe destul de multe limbi străine și era și prezentabil, ceea ce era mare lucru, pentru noi care fuseserăm reprezentați, vai steaua noastră. După ce a fost dat jos, parcă de mineri, tot de minerii care veniseră în iunie trecut să-l salveze, Petre ROMAN a trăit mai multe experiențe de ministru de externe, de membru al Parlamentului și mai nou, de acuzat de genocid. Și la noi revoluția își mănâncă pruncii, chiar dacă e mai târziu, tot și-i mănâncă, fiind necesar un proces de fezandare, cum stă bine trufandalelor istoriei.
Petre ROMAN, primul prim-ministru postdecembrist a făcut unele chestii, dar nu cele pe care mi le doream eu. Am a-i mulțumi că a fost de acord în 1990 cu renașterea Facultății de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică, demnă continuatoare a Facultății de Calcule Economic și Cibernetică Economică, distrusă în 1977. Am și o fotografie cu dedicație de la Petre ROMAN, din vremurile când era popular și venea și prin mediul universitar să culeagă uralele studențimii.

(21 iunie 2018)