Ieșirea din scenă

Voi relata o scenă: acum mulți ani am cunoscut un pip care era un puternic al zilei, era secretarul Centrului Universitar de Partid București - CUB. Când a venit în ASE în Aula Magna:

- a fost primit de rector,

- i-a strâns mâna ceremonios,

- a fost așezat la tribună,

- toți făceau plecăciuni,

- a cuvântat cu tunete,

- s-au prosternat în față-i,

- la plecare era ovaționat.

Omul era de-al pământului și uitase de unde a plecat. Când spun asta știu ce spun că și eu am intrat în coliziune cu ea și nu mi-a fost prea cald, dar cocoșul meu nu cânta pe gardul său.

Câteva luni mai târziu, insul respectiv a avut o surpriză: i-a plecat o rudă în America. Drept care el a fost dat jos. A revenit la matcă. La una dintre ședințele din Aual Magna insul despre care scriu, era în sală la o ședință, undeva în primul rând. Rectorul a venit în sală, a trecut pe lângă ins ca pe lângă un total necunoscut, nu l-a mai salutat, nu i-a mai strâns mâna. Mă uitam la el cu milă. El trăia momentele, cred cu tristețe și nimeni nu-i era alături. Așa se întâmplă întotdeauna. Când omul este pe funcție, atunci apar slugile, lingăii și profitorii. Când nu mai este, toți îl părăsesc. Sunt ca șobolanii care simt când corabia se scufundă.
Aștept să văd comportamentul celor din jurul lui Liviu DRAGNEA. Până acum văd că cei din jur îl susțin. În stradă sunt mase largi de protestatari. Încă nu este o luptă care pe care.

(21 iunie 2018)