Ceva despre primii - miniștri postdecempriști ai României

Este intersant de scris ceva și despre primii-miniștri ai României post-decembriste, căci toți parcă sunt făcuți de o aceeași mamă, adică:

- n-au avut viziune integratoare,

- le-a lipsit strategia coerentă,

- au lucrat haotic, după ureche,

- nu au urmărit scopuri nobile,

- au fost dominați de lucruri mărunte,

- au dat dovadă de micime,

- au lăsat prea puține în urmă.

Niciunul dintre premierii de ieri dar și cei de azi nu au nicio scuză că au lucrat cum le-a bubuit capul și au dus lucrurile din rău în mai rău, chiar dacă s-ar zice că au existat și progrese. Progresele nu li se datorează, din moment ce niciunul nu a depășit stadiul de umbră insignifianță a prezidentului, oricare ar fi fost acela. Am trăit toți acei ani și am căderea, ca simplu cetățean, să trag niște concluzii și în final să le dau și niște note acestor persoane care mi-au ocupat ani buni din viață cu năzbâtiile lor, căci decizii nu le zic, pentru că a avea decizii trebuie niște condiții și anume:

- definită problema de soluționat,

- stabilirea criteriului de optim,

- existența experților care dau soluții,

- transparența actului decizional,

- implementarea soluției optine,

- analiza efectelor implementării,

- efectuarea corecțiilor necesare.

Să mi se spună și mie care problemă a aprcurs această traiectorie și să mi se dea numele experților autentici care și-au asumat responsabilitatea definirii soluțiilor. Nici nue xistă așa ceva, căci fiecare a făcut câte o aiureală, zicând că a decis, că a transpus un program și că a fost eficient. Empirismul dezastruos este cel care ne-a făcut să batem pasul pe loc.

Eu nu am condus o țară, dar am fost manager de mai  multe proiecte, unele cu valori foarte mari, să zicem 100 milioane USD și știu cu ce se mănâncă niște chestii. Știu unde este buba subdezvoltării. 

Deja am definit un șablon simplu de evaluare și sunt sigur că nu bat câmpii când fac analiza, căci de regulă sunt o persoană pozitivă, dar până la un punct.

(20 iunie 2018)