Chivu STOICA, al treilea prim-ministru al regimului comunist, a avut o evoluție extrem de interesantă, dar fără a fi spectaculoasă. Îmi aduc aminte când el s-a dus la microfon și a lăsat deoparte poziția de președinte al Consiliului de Stat, în favoarea lui Nicolae CEAUȘESCU în decembrie 1967. Deși a fost premier în intervalul 4 octombrie 1955 - 20 martie 1961, numele lui nu este legat de salturi spectaculoase ale economiei și nici ale vieții sociale.
Încheierea colectivizării care a fost consfințită la 23 aprilie 1962 a acoperit principalele momente dramatice în timpul lui Chivu STOICA, iar încheierea colectivizării moment anunțat în 19 octombrie 1957 tot pe când Chivu STOICA era prim-ministru. Eu știu exact presiunile la care au fost supuși cei aveau pământ mult sau puțin, pentru a se înscrie în C.A.P.-uri, căci Cooperativele Agricole de Producție erau nucleele agriculturii socialiste.
În timpul lui Chivu Stoica s-a derulat al doilea plan cincinal 1955-1960 din economica comunistă a R.P.R. - republica Populară Română, în care accentul s-a pus pe industrializare și pe construirea de hidrocentrale pe Bistrița numită inițial V.I. LENIN finalizată în 1962 și pe Argeș finalizată în 1966. Au fost construite multe fabrici de prelucrări textile, de construcții de mașini. Multe date s-au pierdut căci trebuiau hiperbolizate realizările de după 1965, diminuându-se tot ceea ce făcuseră predecesorii lui Nicolae CEAUȘESCU.
Îmi amintesc că el avea o fiică studentă la Facultatea de Cibernetică cu o pensie de urmaș fabuloasă. Ea a rugat profesorii s-o lase repetentă să mai primească încă un an această pensie. I-a rămas nepromovat un proiect de programe aplicative. A fost convinsă să renunțe la acest proiect.
Chivu STOICA a avut un sfârșit tragic, nereflectat în presa vremii, deformat în ziua de azi.
(25 iunie 2018)
No comments:
Post a Comment