Lucian CROITORU este un fost student de-al meu pe care l-am cunoscut într-o bază de practică prin anul 1978, pe când el era doar boboc, așa cum li se zice studenților din primul an. Au mai fost niște ocazii în care l-am mai întâlnit în timpul facultății și m-am bucurat să aflu că el era studentul cu medii foarte mari și cu înclinații spre cercetarea științifică. N-aș fi scris niciodată despre Lucian CROITORU, dacă zilele trecute nu l-aș fi întâlnit pe un coleg care s-a văitat că un doctorand cu o anumită poziție s-a transferat de la el, la un alt conducător științific. Sunt mulți profesori care își doresc ca doctoranzi demnitari sau oricum persoane cu oarece statut social, dar motivele sunt extrem de volatile, diferite, centripete și emergente. I-am zis colegului că am cunoscut un decan care i-a propus unui doctorand să plece de la conducătorul său, pentru că există nenumărate alte oportunități. Eram în secretariatul Facultății de Cibernetică, printr-o simplă coincidență, când l-am văzut iritat pe doctorandul Lucian CROITORU, căci lui i se făcuse oferta de a schimba conducătorul științific. Acesta nu concepea o astfel de mutare de conjunctură în condițiile în care colaborarea sa cu profesorul Ludovic TÖVISSI era excelentă. Când spun acest lucru, știu ce spun. Tonalitatea fostului meu student era fermă și finalul a fost cel dorit de el. A susținut în 1995 teza de doctorat Funcționarea economiei și măsurarea economică, avându-l conducător științific pe cel pe care cineva ar fi vrut să-l înlocuiască, din motive ușor de înțeles, adică pe marele profesor Ludovic TÖVISSI. Am apreciat verticalitatea de atunci a lui Lucian CROITORU. Nu m-a mirat opțiunea prezidentului BĂSESCU de a-l desemna candidat la funcția de premier în cotombrie 2009. Dacă Lucian CROITORU ar fi reușit să-și convingă colegii care erau în institute de cercetări sau lucrau ca specialiști în diferite funcții exact acolo unde era nevoie de reierele lor, România ar fi avut un guvern de tehnocrați autentici, nu ca aum, guvern caricatural-tehnocratic. N-a fost să fie. Ultima dată l-am văzut pe Lucian CROITORU în Aula Magna a ASE, când i s-a decernat şefului lui Diploma Virgil Madgearu cu medalie de aur, în 11 noiembrie 2009. Eu am stat în rândul din spatele consilierului pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, căci aceea era funcția lui Lucian CROITORU. Avea un costum de marcă, la care am admirat cum se așezau dungă pe dungă îmbinările la o croială perfectă. N-am stat de vorbă, nu ne-am salutat. Când am auzit câte platitudini spunea șeful lui, m-am ridicat și am plecat, cu regretul că mi-am pierdut aiurea câteva zeci de minute din existența mea efemeră. Nu întâmplător am scris acest articol, să fie foarte clar! Știu să ghicesc în cafea.
(31 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment