De când cu puciul nereușit al militarilor de săptămâna trecută din Turcia, deja am văzut la niște jurnaliști abordări similare celor când sunt față-n față cu victimele unui accident de microbuz sau când ajung la câte un incident în care vreo persoană vrea să se arunce în gol de undeva de la înălțime.
Respectivii confundă vreo băltoacă unde intră dramatizând fără rost, cu cizmele să facă o transmisie în direct, penibilă, anostă, primitivă, incompletă, fără miez, ca să umple și ei un buletin de știri, dând senzația că sunt în direct, cu un eveniment de asemenea proporții. Un eveniment asemeni celui din Turcia, pentru cei cu o minimă cultură de politică externă are o cu totul altă abordare decât atunci când se ia un interviu vreunei fufuline. Suntem țară NATO, suntem țară membră a UE și de aceea nu trebuie fiecare să facă sau să spună ce vrea, ci trebuie să existe o singură voce, voce puternică, având ca misiune să transmită Turciei un mesaj clar, legat de poziția UE, respectiv, poziția NATO. Jurnaliștii care văd altfel problema, să meargă la desfundat haznale, să meargă să sape șanțuri sau să măture trotuare. La acest nivel, politica mare nu este un cor pe atâtea voci, câte țări membre sunt în UE sau în NATO, ci este vorba de a cânta într-un cor pe o singură voce. Ei trebuie să știe că există coruri bărbătești și dacă n-au apucat festivalul Cântarea României să-și întrebe bunii și străbunii cam cum era cu acele coruri.
Este adevărat că pentru a umple nenumăratele ore de show-uri politie unde trebuie să se macine vorbe de vorbe, dar să rămână doar la nivelul de vorbe goale, fără a înregistra abateri de la deontologia profesională, mai aes atunci când este vorba de probleme extrem de sensibile.
UE și NATO au expus punctele lor de vedere. Totul este clar. Despre ce se întâmplă în Turcia este rezonabil să fie transmise noutățile așa cum sunt redate de agențiile de presă sau de corespondenți acreditați acolo. Cei ce croșetează și-și dau cu părerea arată diletantism și crează confuzie, mai ales dacă se apucă să facă tot felul de deducții, iar ei au ceva lipsuri în cultură pe acestă temă.
Am văzut jurnaliști inflamați care cereau poziții ferme ale oficialilor noștri. Le reamintesc că în calitate de membri ai UE și ai NATO aceștia au fost consultați și mesajele oficilităților din UE și NATO sunt și mesajele noastre și alte lucruri nu au ai noștri a spune, oricine ar fi ei, pe marginea subiectului. Sunt atâtea alte subiecte de politică externă care merită a fi discutate încât și acestora jurnaliștii trebuie să le acorde atenție, fără a face gafele care le tot văd de câteva zile încoace. Una este un ONG, alta este o asociație profesională și cu totul altfel un stat își expune punctele de vedere. Nu mai suntem de capul nostru. Suntem în UE și în NATO și cu asta lucrurile sunt foarte clare, nu, dragilor jurnaliști amatori?
Amatorismul la unii jurnaliști nu doare. căci nici prostia nu doare.
(22 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment