În al cincilea rând, legea învățământului este atât de bizară, încât mă și mir că sistemul educațional mai și funcționează. În opinia mea, legea învățământului trebuie să fie un text:
- scurt;
- clar;
- precis;
- logic;
- gradual;
- acoperitor;
- ortogonal;
- simplu;
- neinterpretabil;
- coerent;
- nearbitrar;
- de execuție;
- neopțional;
- neredundant;
- structurat;
- liniar.
Legea trebuie să spună clar care este structura ciclului de instruire, grădiniță, gimnaziu, liceu universitate, masterat, doctorat. dar tot legea trebuie să spună că există școli profesionale, cursuri de calificare și tot ce mai este legat de educație. Se va vorbi despre durate, despre diplome și tot ce mai e necesar. Mie mi-a plăcut prima formă a legii de constituire a SRL-urilor că enumera numai domeniile unde nu aveai voie să-ți faci SRL. Legea era scurtă, clarăși la obiect. Că ea se aplica într-un mod vulgar, este o altă poveste, că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții este marele adevăr simțit pe propria-mi piele.
În al șaselea rând trebuie clarificate niște raporturi dintre învățământ și piața forței de muncă. la ora actuală nu are nimeni curajul să ia taurul de coarne și să analizeze eficiența sistemului educațional, adică să vadă cât din ce se învață în școală folosește la ceva. Sunt prea mulți absolvenți care au terminat o anumită specializare și lucrează în cu totul alt domeniu. Legea aia care scutea de impozit pe absolvenții de facultăți de informatică era bună dacă nu era diluată la propunerea unui parlamentar ciudat pe care prin 2013 nu mi l-am dorit într-un prezidiu și cum a venit, tot așa a și plecat. Dacă ar avea cineva curajul să faca matricea specializărilor cerute de piață și a celor oferite de facultăți și la intersecția linie-coloană ar fi înscriși absolvenții din ultimii 10 ani ar avea revelații din care s-ar vedea că există specializări supradimensionate, cu cerere pe piață foarte mică.
Deocandată, atât. Urmează și alte elemente de analiză în zilele care vin.
(30 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment