Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU - profesorul

În anul 2017 se vor împlini 50 de ani de la înființarea Facultății de Calcul Economic și Cibernetică Economică, azi Facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică. Am rezervat spații ample acestui eveniment, dar am lăsat exact pentru acest moment să scriu despre profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU, personalitate marcantă a Catedrei de Cibernetică Economică.

Am avut prililegiul să-l cunosc pe conf.dr.ing. Gheorghe BOLDUR de la venirea mea în catedră din anul 1971 și prima impresie pe care mi-am format-o a fost aceea că aveam în față un om de mare cultură, cu o educație aleasă, cu o poziție specială, pe care abia după Decembrie 1989 aveam să o înțeleg. Eu discutam despre filatelie și profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU mi-a vorbit despre timbrele vechi românești și despre comportamentul bizar, total nesatisfăcător al  unui anticar din Paris când a văzut cîteva piese interesante. 

Știam că înainte de a ocupa prin concurs un post de conferențiar în 1975, în calitatea sa de nemembru de partid recunoscută de toată lumea și acceptată de toate forurile datorită performanțelor sale profesionale de excepție, dr.ing, Gheorghe BOLDUR fusese șef de sector în Centrul de Calcul al ASE, unde se coagulase un redutabil colectiv de cercetători format din Visan Dumitru, Bancila Ion, Fabian Csaba, Rațiu Suciu Camelia, Ciobanu Gheorghe, Stancu  Minasian Ion, Manea Nicolae, Chira Dan, Hartulari Carmen, Spircu Liliana, Paun Mihai, Aronovici Sergiu, Vinea Alexandru, Albu Crisan, Dobre Ion.
Cu unii dintre ei având posibilitatea de a colabora pe când lucram și eu la contracte de cercetare, când director acolo era dr.ing. Valeriu PESCARU. Și unii colegi din catedră veniți în mediul academic fie înainte de 1989, fie după, proveneau din acel colectiv de cercetători și aici numesc pe profesorii Gheorghe CIOBANU, Carmen HARTULARI, Csaba FABIAN,  Liliana SPIRCU,  Mihai PĂUN și Crișan ALBU.

Pe vremea când eram secretar științific al cursului postuniversitar SISTEME INFORMATICE ECONOMICE și am fost în intervalul 1976 - 1989, erau invitați să țină prelegeri profesori de la alte instituții de învățământ superior precum Paul CONSTANTINESCU, Eugeniu NICULESCU-MIZIL sau Tudor HOMOȘ, ceea ce impunea ca de fiecare dată să adaptez orarul în așa fel încât:

• profesorii să vină atunci când aveau timp disponibil;
• să se asigure caracterul compact al activităților;
• sălile în care se țin activitățile să corespundă exigențelor;
• nivelul ştiinţific să satisfacă exigenţele cursanţilor.

În acest context, erau colegi din Centrul de Calcul care mă ajutau să asigur calitatea activităților dar și continuitatea. Din catedra de Cibernetică Economică colegii aveau o încărcare foarte mare și de aceeanu prea mă bazam pe capacitatea lor de a-i strecura în orar ca să fie toată lumea mulțumită. Era o singură excepție și anume conferențiarul doctor inginer Gheorghe BOLDUR. ori de câte ori era nevoie, profesorul niciodată nu m-a refuzat și de fiecare dată mă scotea din cele mai dificile situații întotdeauna.

După Revoluție, profesorul Gheorghe BOLDUR, pentru că așa mi-a plăcut mie întotdeauna să-i zic, a arătat o altă față, pe care n-am cunoscut-o pentru că a avut o capacitate extraordinară de a o ascunde. Era de fapt drama celui care în tinerețe a trăit clipe dramatice ale procesului de reeducare aplicat studenților în închisorile comuniste, cu deosebire în penitenciarul de la Pitești. Eu fiind piteștean știam destul de multe despre ce se petrecea între zidurile pușcăriei pentru că nici nu era departe de casa noastră și mai ales pentru că aveam un vecin care era gardian acolo. Mai era un gardian, unul solid, care avea motocicletă, un zdrahon de bărbat, care am înțeles de la niște rude mai de departe că era bătăușul de serviciu al închisorii.

După Revoluție a și apărut începând cu 1992 în Editura Albatros cartea Genocidul comunist in Romania în 3 volume, semnată Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU, pentru prima dată luând cunoștință de al doilea nume LĂȚESCU. În anul 2003 a apărut volumul al IV-le realizat în colaborare. A mai fost un moment greu de explicat. Când totul era aproape pierdut datorită unui mod bizar și detectuos al fostei conduceri a Catedrei de Cibernetică Economică în ceea ce privea promovarea de după 1989, cam 15 lectori universitari doctori, autori de lucrări  publicate în edituri importante, rămăseseră pe aceleași poziții didactice de dinainte de Revoluție. Se întrezărea o situație sumbră, căci se cam închidea robinetul promovărilor aduse de valurile generate de Revoluție. Singura noastră șansă a fost profesorul Gheorghe BOLDUR, care era prieten cu ministrul învățământului, filosoful Mihail ȘORA, cu care a vorbit, i-a explicat cum se produsese eroarea și problema a fost rezolvată, drept care și acum după atâțea ani mă înclin în fața omului Gheorghe BOLDUR, care a înțeles despre ce era vorba și ne-a dat o mână de ajutor.

După 1990 profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU a continuat activitatea în catedră, a ținut cursuri și a condus doctorate. L-am mai reîntâlnit de câteva ori, după aceea vizitele sale în Catedra de Cibernetică Economică s-au rărit. Profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU este un reper de maximă importanță pentru cibernetica economică din țara noastră pentru că:

• a creat o serie de discipline care au făcut să se diferențieze cibernetica economică de cibernetica thnică prin elemente specifice, foarte aproape de cerințele practice și aici mă gândesc la soluțiile privind reparațiile capitale care presupuneau alocări de resurse discrete în număr foarte mare pentru grafuri cu peste 3000 de activități;
• a publicat lucrări de o deosebită valoare în zona cercetărilor operaționale, bazate pe experiența sa practică, asigurând acel echilibru necesar între teoria foarte complicată a algoritmilor de optimizare și necesitatea de a defini probleme concrete cu sute de variabile și sute de restricții care să reflecte realități din economie și care să genereze cu adevărt acel salt calitativ pe care îl aduce orice proces de optimizare;
• a creat acea atmosferă de lucru într-un loc predispus la dezbateri fără sfârșit, asigurând acel echilibru pe care experiența sa de viață, necunoscută nouă celor de lâmgă el, o aducea, știind să propună la fiecare problemă o soluție care să aducă acel plus de valoare atât de necesar urnirii din loc a câte unui bolovan căzut parcă într-adins în mijlocul drumului.

Când privesc în urmă, văd un drum luminos, pe care acest om a știut să-l parcurgă cu demnitate și cu fruntea sus, fără a fi mânios sau răzbunător, ci bun și înțelegător, pentru a face bine oricui avea nevoie de un sfat sau de o soluție concretă la o problemă fie științifică, fie de viață. L-am auzit de nenumărate ori vorbind, fără a avea discursuri lungi sau complicate, așa cum se obișnuiește azi. L-am auzit și în momente relaxate și profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU știa să spună o vorbă de spirit care arăta înălțimea sa culturală specială și educația lui aleasă, căci nu oricine își petrecuse copilăria și tinerețea pe bulevardul Dacia și maturitatea într-un apartament, chiar și înghesuit pe Calea Victoriei. Originile sale nobile și-au spus întotdeauna cuvântul și dialogurile lui elevate cu profesorii M.C. DEMETRESCU sau Vladimir TREBICI de la ședințele festive de catedră marcau apartenența lor la o lume de nivel aristocratic de cultură, imposibil de găst în zilele noastre, căci marile lecturi nu mai sunt frecventate acum în niciun caz. Acum în era digitală altele sunt prioritățile și cu totul altfel este alcătuită scara de valori și de modele ale societății. Profesorul Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU este acel reper de care cibernetica economică a avut, are și va avea cea mai mare nevoie pentru a fi ceea ce trebuie să fie, mai ales pentru viitoarele generații de studenți, de cercetători și chiar și de profesori. Respect, domnule profesor Gheorghe BOLDUR-LĂȚESCU!

(24 iulie 2016)