Eram la Eforie Nord în vacanță când urmăream pe un televizor alb-negru în holul Hotelului Neptun Jocurile Olimpice de la Montreal. Pe 18 august 1976 am văzt și nu-mi venea să cred cum Nadia COMĂNECI obținea 1 pe linie pentru un exercițiu perfect.
A fost o clipă de tăcere dar apoi toată lumea din sală a izbucnit în aplauze. Acel 1 însemna de fapt nota 10. Erau primele note de 10 pe linie din gimnastica mondială și ele fuseseră obținute de Nadia COMĂNECI, românca Nadia COMĂNECI.
Pe oriunde am fost, când am zis România, nimeni nu a zis Băsescu, nimeni nu a zis Constantinescu, nimeni nu a zis Iliescu, ci toți au zis doar atât: Nadia COMĂNECI. Nadia Comăneci este Nadia Comăneci. Nimic mai mult. Nimic mai puțin. Ea este zeița. Ea este România pentru întreaga lume. Restul este poveste sau vise închipuite în capetele unora peste care timpul trece ca tăvălugul și ei nu lasă nimic în urmă, nici măcar regrete că au respirat același aer cu contemporanii lor obișnuiți.
(18 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment