Este insul care în tot ce face se crede că este unic, special și mai ales inegalabil. Vedetismul este ca o maladie, se ia și nu se vindecă. Unul bolnav de vedetism:
- se vaită că are intimitatea cotropită;
- spune că a obosit de câte autografe a dat;
- se plânge că băile de mulțime îl copleșesc;
- este obosit de aplauze;
- consideră că sunt prea mulți netalentați care bat la porțile afirmării;
- crede că pe stradă toată lumea întoarce capul după el.
Realitatea este însă crudă. Nimeni nu admiră decât pe cei mari. Starletele și inșii închipuți vedete și-ar dori anturaje selecte, și-ar dori să fie luați în seamă, dar sunt cei ce fac anticameră. Am cunoscut un zmeu care scotea flăcări și pe urechi și pe nări. Numai când a trecut pe lângă noi un profesor plin din UPB, respectivul zmeu s-a făcut preș. A dat mâna cu mine profesorul că earm egalul lui, iar pe zmeu l-a bătut pe unăr, așa muncitorește ca pe o slugă căreia stăpânul vrea să-i arate un pic de considerație.
Vedetismul nu este o stare de sprit, ci un fel de carență de comportament.
Vedetismul nu este o stare de sprit, ci un fel de carență de comportament.
(17 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment