Există un program numit EURO 200 prin care statul ajută familiile cu venituri mici să ia calculatoare la copiii lor. Așa că familia face dovada că are venituri mici. Se fac liste care se centralizează și se ajunge ca un număr de 30.000 sau 40.000 de elevi să primească cei 200 de euro, echivalent în lei.
Surpriza mare este că există nenumărate familii care aduc de la fisc adeverință de venit ZERO. Este creată senzația că respectivii produc în ogradă totul și nu au nevoie de bani. Sau mai rău, lucrează la negru sau mai bine lucrează în occident știm noi cum.
Ce este și mai interesant se leagă de faptul că se întorc date referitoare la ce calculatoare au fost cumpărate. Nenumărați elevi cumpără calculatoare cu mult peste 500 euro, ceea ce arată că nu prea sunt nevoiași. Au fost situații când elevi proveniți din familii cu venituri ZERO au cumpărat laptopuri de 1500euro și stăteau în vile somptuase. Și o ideie bună ajunge să cadă într-un ridicol desuet pentru că chestia cu venituri ZERO este o aberație pe care societatea o vede și o recunoaște că este neadevărată, dar o tolerează în spiritul cel creștinesc. Este trist și faptul că programul nu se adresează elevilor, ci firmelor care an de an vând 30,000-40,000 de calculatoare, lucru care în vecii - vecilor nu l-ar fi făcut căci nimeni nu cumpără calculatoare asamblate în WC sau în garaj. Dar așa prin programul acesta orice este posibil. Știu despre cevprbesc, din moment ce asociația celor care vând calculatoare nu ofereau nimic în plus niciodată, nici un mouse măcar, iar unul dintre șefii lor era chiar obraznic prin 2005. Dacă nu se va umbla la rădăcină, drumul pavat cu bune intenții va duce spre iad și acolo mu sunt cazane cu znoală, ci covoare persane și mobile aurite, iar în curțile celor cu venituri ZERO zac Ferrari, Bentley sau Lamborghini, toate în ediții limitate.
(14 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment