Mă laud că sunt un fel de arheologie a învățământului, pentru că;
- am învățat și după manuale traduse din limba rusă;
- am învățat și după manuale ale boșevismului românesc;
- am fost martorul unor restructurări aberante de acolo;
- am văzut cum s-a construit răul;
- am simțit ce înseamnă disprețul pe propria-mi piele;
- mi-am dat seama cine greșește impardonabil.
Acum că nimeni nu mai are ce s=mi zică și mai ales ce presiuni să pună pe mine am libertatea să spun care sunt cauzele care au dus la situația dramatică din învățământul românesc de toate gradele.
În primul rând lipsește o strategie întocmită de profesioniști, adică nu din politruci sau fripturiști, ci din profesori, dascăli, educatori, profesori universitari, dar și din cercetători din pedagogie, adică oameni care lucrează în domeniu, nu indivizi care ling clanțe.
politicienii trebuie numai să spună despre:
- obiectiv;
- resurse,
- orizont;
- complexitate;
- detaliere.
În al doilea rând se ascunde sub preș situația dramatică a personalului didactic, mergându-se pe provizorat, pentru a menține și justifica salariile de mizerie din învățământ, ca și cel din sectorul de sănătate. Teoria economică a socialismului a accentuat producția materială, adică producția de mijloace de producție, insistând pe industria care producea mijloace de producție pentru producerea de mijloace de producție. Adică era mai valoros unul care făcea strunguri, că strugurile la rândul lor produc alte utilahe, decât unul care folosea strungul pentru a face pistoane pentru o Dacie. De aici provine disprețul pentru educație și sănatate, pentru că în comunism nici educația și nici sănătatea nu produceau nimic, nevăzându-se de pe porțile școlilor sau de pe ușile de spital ieșind tractoare, semănători sau locomotive.
În al treilea rând, s-au succedat la cărma Ministerului Educației foarte mulți miniștri, chiar prea mulți, îngrozitor de mulți, unii dintre ei nefiind hăle nume pentru învățământ în vreun fel. Unii miniștri au stat puțin, alții au stat acolo și mai puțin, alții doar au dat cu nasul, că au trebuit să plece fără să fi stat un minut pe fotoliul moale care ia rapid forma șezutului persoanei, din moment ce atâțea rîvnesc să stea și ei acolo, barem o secundă. Asta arată că educația și cercetarea sunt trecute la etcetera, din moment ce acolo lucrurile au ajuns să fie cum sunt, nu din lipsă de bani, ci dintr-un management deficitar.
În al patrulea rând, banii sunt cei care fac din învățământ o cenușereasă. Lumea nu înțelege că o națiune fără știință de carte este sortită să devină o gloată de scavi, crșetori, prostutuate sau vânzători de bogății, așa cum se vând acum pădurile, așa cum toată lumea se miră de sclavii din Berevoiești. În lipsa banilor, nu există:
- clădiri de școli civilizate;
- manuale gratuite;
- programe de reciclare a profesorilor;
- atractivitate pentru școală;
- activități extracuriculare;
- abordări rezonabile a contribuțiilor;
- calculatoare în școli;
- laboratoare dotate;
- tabere pentru elevi;
- premieri olimpici;
- combaterea violenței.
Deocamdată, atât.
(30 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment