TRĂIM ÎN ROMÂNIA ȘI ASTA NE CONSUMĂ TOT TIMPUL.
Este motto-ul pe care l-am auzit multe nopți triste și reci pe care le-am traversat în ultimii zece ani. L-am înțeles, l-am trăit și am considerat că definește o stare de fapt că se generalizează pe an ce trece. Mircea BADEA, într-un studio mic, cu o măsuță și cu un calculator legat la un Internet lent care i-a jucat nenumărate feste, a reușit să facă istorie prin:
- poziția clară față de evenimente apropiate;
- caracterizarea unor politicieni;
- ironizarea unor personaje minore;
- pariul făcut cu Boc și Berceanu;
- șpagatul pe scaune;
- calcule legate de minciunica de alergător a lui Boc;
- pozele de pe plajă ale lui Macovei;
- comentariile acide la adresa Elenei Udrea;
- adresarea cu Codruța;
- comentarii legate de Iorga de la CNA;
- comentariile mesajelor primite în timpul emisiunii;
- modul detașat de a o trata pe Zăvo;
- dialogurile spunoase cu cameramanii săi;
- dansul pe muzica lui Turcescu.
Să ai ce spune ani în șir, noapte de noapte încât să fi urmărit de nenumărați iubitori ai lucrurilor fine și delicate, despre lucruri grave dar care trebuie privite detașat. Și are foarte mulți care urmăresc seară de seară temele abordate de Mircea BADEA de la măsută. Dialogurile live la radio ZU dar și emisiunile de asemenea, live, arată o serie de calități pe care prea puțini oameni de televiziune le au. Mă întreb de fiecare dată când merg pe cei 59km de autostradă de la Câmpia Turzii spre Gilău, de ce nu se numește Autostrada lui BADEA, că dacă nu ar fi fost prinsoarea cu penele și ambiția lui Boc, nici în ziua de azi nu exista bucățica cu pricina?
(19 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment