Bătrânul de la București

Tot este la modă chestia cu bătrânul de la București din afacerea lui Mircea Băsescu cu clanul Bercea Mondial. Dar adevărul este că l-am întâlnit eu pe adevăratul bătrân de la București. Este celebru pentru că în epocă scrisese o carte tipărită la Editura Albatros și avea niște ochi de un albastru extraordinar, fiind pe deaupra și un brunet de nota 100. Respecta toate standardele cerute de familia care nu mai dorea să se încusecrească în cercul restrâns al tovarășilor, ci dorea să îmbunătățească neamul, împrospătându-i sângele. Bătrânul de la București, tânăr frumos și deștept în acele vremuri, răspundea tuturos standardelor, dar absolut tuturor standardelor, șiindu-se  năravul fiicei lor. Se zice că unul, cu tatăl fără nume de Gheorghe sau Ion sau Mărin sau Petre sau de Costică, i-ar fi dat mai mult decât târcoale odraslei și aceasta a conchis ceva urât de tot dar de un realism tulburător

din moment de butonul de la lift era o comparație des folosită pentru a arăta un minus fundamental. Se zice că biata de ea, dupa 1990 a suferit nu de faptul că avea cântar de aur, ci că acel bărbat în pulover nu a suportat umilința. Din câte prostii s-au spus atunci și din câte s-au inventat doar pentru a manipula, este clar că adevărul era undeva suspendat în aer. Se știe numai că femeia a stat la pârnaie și cu greu a ieșit de acolo. Bătrânul de la București spunea doar că adevărul nu consta în nimic din ce se bârfea, ci numai din setea de răzbunare, căci tătucul națiunii îi stopase ascensiunea sa de tânăr care mergea la liceu cu Pobeda. Nu l-am văzut de vreo doi ani pe Bătrânul de la București dar acesta spunea că a avut ideia de a se interna în spital pentru un banal vărsat de vânt, iar familiei nu-i plăcea de nicio sămânță bolnavi în jur, pentru că pentru a trăi 1000 de ani trebuie o sănătate de fier. Bătrânul de la București este altul, nu cel despre care se tot vorbea în dodii de când cu dosarul lui Bercea Mondial. A fost cândva tânăr, deștept și frumos.

(15 iulie 2016)