Carcaterele: vulgarul

Persoana vulgară este fie bărbat, fie femeie. Acestă persoană:

• vorbește vulgar;
• se îmbracă vulgar;
• vorbește vulgar;
• face gesturi vulgare;
• înjură fără rost;
• se strâmbă vulgar.

În DEX online termenul este definit astfelȘ

VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris. 

Nu este greu să definim un individ vulgar pentru că în limba română sunt puține cuvintele pe care aceștia le știu și noi le categorisim ca fiind vulgare. Nici gesturile care se fac pentru a fi catalogate drept vulgare nu sunt greu de identificat. Îmbrăcămintea vulgară nu acoperă anumite părți ale corpului, numite de regulă goliciuni sau alte părți care sunt tot cam interzise la expunere, precum sânii și fundulețul. Se vorbește de machiaj vulgar, de rochie vulgară, de pălărie vulgară de ciorapi vulgari. La urma urmei totul devine vulgar dacă vrem să includem în acestă categorie bijuterii, genți, mănuși.

Orice persoană normală dacă își propune, fără un efort foarte consistent devine vulgară. Invers este mai greu, pentru că dacă cineva este obișnuit ca la două cuvinte să spună ceva vulgar, este foarte greu să se dezobișnuiască. Nu trebuie luați oamenii vulgari ca fiind hoți sau fără caracter. Trebuie analizați distinct și decizia de a continua dialogul cu un astfel de individ depinde de capacitatea de a-i accepta unele carențe care sunt supărătoare. Experiența mi-a arătat că din 10 tipi vulgari cu 7 am făcut treabă bună pentru că erau buni meseriași, aveau simțul corelației calității cu a prețului și erau punctuali.

(17 iulie 2016)