Este tot un concept introdus după ce a căzut comunismul. Se știe că pe vremuri doi frați munceau, strângeau ceva bani și dacă ei se înțelegeau acri bani se transformau în capita. Ei făceau o investiție. Adică o făbricuță, un magazin, un atelier care să producă ceva. Lucrând eficient, acei frați au reinvestit ceea ce au câștigat și din aproape în aproape au făcut adevărate imperii.
Capitalismul în stare pură are baze destul de bizare că și este zicerea cum că nu trebuie întrebat niciodată un miliardar cum a făcut primul milion. Dar după ce fiecare a atins un anumit standard, a intrat în legalitate și toți capitaliștii care se respectă sunt imaculați, respectă legea și mai ales, se respectă pe ei.
Capitalismul de cumetrie este ceva postsocialism, când din lipsă de capital, s-a trecut prin metode dintre cele mai insidioase la privatizare. În modul cel mai aiurea de necistit au apărut proprietarii de uzine, de fabrici de mobile, de spații comerciale și tot așa. I s-a zis de cumetrie, nu în ideia că neamurile s-au regrupat și au reușit să facă ceva frumos, de grup și puternic. Ideia de cumetrie este legată de familia politică. Cumetri politici sunt cei din același partid, ajunși undeva mai sus care au o poziție care să le permită să intre în posesia de uzine, fabrici, terenuri, spații, clădiri publice, sali de spectacole, cinematografe, adică tot ce era de stat, tot ce se achiziționează pe nimic și se revinde pe prea mulți bani. Cumetri politici au informația din zona administrației. Ei știu pe unde trece o autostradă, pe unde va fi construit un aeroport la sud în București sau cum a fost cu terenul unde a avut Nokia fabrica, vândut la prima mână pe nimic și revândut ca lumea, doar pentru că a existat informația. Capitalismul de cumetrie permite tranzacții specaculoase, atacând chiar Bursa de Valori Mobiliare, cum s-a întâmplat cu ceva petrolier la noi. capitalismul de cumetrie este veșnic, pentru că familiile politice sunt veșnice, căci democrația se vrea veșnică.
(18 iulie 2016)
No comments:
Post a Comment