Foarte rar mi s-a întâmplat:
- să detest pe cineva;
- să urăsc pe cineva;
- să înjur pe cineva;
- să vreau răul cuiva;
- să doresc nasoleli cuiva;
- să îmbrâncesc pe cineva;
- să caricaturizez pe cineva;
- să blestem pe cineva;
- să-mi imaginez pe cineva în ipostazele cele mai umilioare.
Iată că în 30 octombrie 2009 s-a produs ceea ce nu mi-am imaginat că niciodată să nu mi se întâmple chiar mie, fără vreo vină fiind. Atunci adică am trăit cea mai teribilă ocară ce mi-a fost adresată mie de cineva în obraz, ocară pe care n-am s-o uit niciodată și pentru care am gândit tot ceea ce este mai de neîngăduit la adresa unei ființe umane.
Atunci Elena Udrea a zis:
-Tot prin şcoli şi prin cărţi am găsit aberaţia că ne tragem din maimuţă. Cum să ne tragem din maimuţă, când noi ne tragem din Traian Băsescu?
Această umilință de netrecut m-a făcut să-mi pierd cumpătul și nici acum după atâțea ani nu mi-am revenit definitiv. Știu numai că multe din relele care le-am gândit i s-au întâmplat respectivei, ceea ce înseamnă că durerea mea a fost prea mare și a avut fundamente reale, căci cine îmi face mie rău plătește ani în șir cu vârf și îndesat. Gura bate fundul, se zice. Eu n-am acceptat teoria lui Darwin că mi s-a părut prea simplistă. Dar să acceăt cea mai vulgară zicere la adresa originii mele, chiar este peste poate.
(17 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment