Jegul tot jeg rămâne

Așa zișii edili, așa-zișii gospodari ai localităților balneare din România nu s-au dovedit a fi decât niște jeguri nenoricite pentru că:

• s-au războit cine să pună mâna pe vile și hoteluri;
• au lăsat în paragină izvoarele,
• au dezvoltat afaceri stupide;
• au distrus în loc să clădească;
• nu auadăugat nimic la ceea ce exista;
• au stricat stilul arhitectonic al localităților;
• au început dar n-au terminat nimic;
• au arătat că nu-s gospodari de nicio sămânță;
• și-au construit parcări exclusiviste;
• n-au reparat străzile pitorești;
• au văruit numai sediile lor de prost gust.

Numai așa se explică de ce te apucă plânsul când treci prin Băile Herculane, Prin Băile Tușnad, prin Călimănești, prin Căciulata, prin Buziaș sau cine mai știe unde erau stațiuni recunoscute prin apele lor binefăcătoare. Dar nici statul n-a fost mai de doftă din moment ce s-a făcut că descentralizând se va face marea cu sarea. Cred că descentralizarea a însemnat: să fure și ei săracii câte ceva, să nu zică despre noi că suntem prea lacomi și nu le dăm și lor nimic. Să vezi megalomania celui care s-a gândit să facă o clădire pentru primăria din Breaza cât toate zilele și să ridici din umeri este deja o mare mizerie. Pentru că nu răspunde nimeni de nimic, tot timpul se va merge din rău în mai rău. Mai apare câte o comună înfloritoare, dar dacă sunt 2850, A = 1 / 2850 = 0,00035088 adică nimic.

Concluzia: jegul tot jeg rămâne chiar dacă-l poleiești cu aur.

(21 iulie 2016)