Există multe modalități de a testa coeficientul de inteligență acel IQ de care fug maturii ca dracul de tămâie căci le este frică să nu apară drept geniile care se cred ei cu emfază.
Societatea în ignoranța ei nu știe și nici nu vrea să știe că are copii și tineri supradotați care sunt de fapt singura ei bogăție, dacă luăm în considerare realizările pe care acești supradotați le aduc atunci când este folosită cu randament maxim resursa de care ei dispun. Am văzut cu câtă trudă cei ce au bani își meditează copiii pentru a trece clasa sau pentru a atinge niveluri ce corespund unor ambiții de o bizarerie de nedescris.
În opinia mea este important:
- să se măsoare IQ pentru toți copiii tot așa cum se fac vaccinările,
- copiilor cu un IQ peste un prag să li se ofere șansa instruirii speciale,
- validarea celor cu IQ deosebit să se facă cu transparență maximă,
- supradotaților cu rezultate efective li se vor aloca resurse dinamice.
Am văzut mai multe categorii de părinți. Sunt unii părinți care au un nivel de ignoranță atât de mare încât ei nu înțeleg că pruncii lor ar fi cu resurse intelectuale foarte bune și de aceea îi folosesc doar la munci fizice necalificate. O altă categorie de părinți care fac copii la bătrânețe și pe care îi cred speciali, investind resurse ca și cum acei copii trebuie să facă totul la superlativ. Acești copii sunt ca bețele de chibrituri, care ard o perioadă și după aceea se consumă. Numai așa se explică existența unor tineri de excepție în copilărie și adolescență, care în facultate sunt submediocrii, iar în producție sunt nuli. Numai foarte puțini dintre părinți au capacitatea de a fi realiști și în cazul în care văd că odraslele lor sunt performante cu un IQ special trec să facă investiții.
Societatea noastră care este de o pasivitate condamnabilă, nu are niciun mod de a trata diferențiat copiii, iar bacalaureatul de mai multe feluri este o poveste SF. Societatea nu acordă burse, nu facilitează copiilor dotați evoluții care să le pună în evidenșă calitățile. Vedem scremerile ministerului de a oferi niște premii cât de cât decente olimpicilor internaționali. O societatea care nu știe să folosească resursa nestocabilă numită inteligență nu are niciun viitor. Se striga la începutul anilor'90 pe străzile Bucureștiului: moarte intelectualilor!
(12 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment