Cel mai drăgălaș lucru este să pozăm în victime. Niciodată cel ce pozează în victimă fără a fi în mod real o victimă, dacă o face cu bună știință dă dovadă de mare talent și vrea musai un avantaj. Mulți însă, nu se victimizează cu bună știință, ci pentru că așa le este felul. Aceștia sunt cei mai periculoși, pentru că nu nu li se prognoza comportamentul, căci ei au mii de cauze din care sunt victime și interlocutorul va trebui să se poziționeze corect, ceea ce nu-i deloc ușor.
Elevul este victima profesorului care are pică pe el.
Nevasta este victima bărbatului brutal.
Subalternul este victima șefului absurd.
Copilul este victima tiraniei părinților.
Tinerii sunt victimele schimbărilor de generații.
Și tot așa, căci peste tot sunt numai victime, care fiecare are câte un călău cel puțin.
În realitate lucrurile nu stau chiar așa. Elevul care nu învață vede primirea unei note mici nu ca un mod de evaluare, ci ca pe o pedeapsă aplicată de către profesorul său, care este un călău.
Nevasta care este bătură este o victimă în primul rând pentru că a făcut o alegere proastă și în al doilea rînd că stă cu acel individ prost, needucat și brutal, că în loc să pună punct agrează ideea de a se victimiza, crezând și sperând că problema de nerezolvat, se va rezolva totuși.
Exemplele date sunt numai câteva, dar ele definesc un mod defectuos de a vedea lucrurile, definit și încurajat de cei din jur, prin luarea unor poziții contraproductive, fie de motivare, fie îndemnare a a aștepta că problemele se rezolvă de la sine, ceea ce nu este deloc adevărat.
(30 ianuarie 2019)
No comments:
Post a Comment