Plăcerile mele vinovate

Am două plăceri vinovate.

Una este de a vede politicieni cum se afundă în discursuri mediocre, dezlănate și stupide. Îi văd cum plin de ei, cred că dețin marile adevăruri și insistă în a repeta clișee sau în a reda mesaje primite de la comunicatorii lor, evident, care îi consideră prea slabi pentru a propaga ideile partidului, fără a fi disporsionate.

A doua plăcere vinovată este să ascult cântece realizate de făcători de folclor inculți, fără talent, care nu știu ce sunt acelea metaforele și care scriu versuri și muzică pe bandă rulantă. 

În ambele cazuri am o plăcere nebună să văd până unde duce lipsa de realism și cât de mult se coboară oamenii doar-doar pentru a ieși în față cu ceva și ei sărmanii.

Am atins perfecțiunea, încât nici nu trebuie să stau mai mult pe un port Tv să ascult un politician submediocru sau să ascult mai mult de o strofă de cântec. Mă gândeam să fac înregistrări. Nu am făcut din egoism căci nu vreau să trezesc și în alții să-și dezvolte simțuri în a urmări și ei astfel de momente pentru a trăi plăceri vinovate, zic eu.
Mai am și o a treia plăcere vinovată, despre care voi scrie tot azi. 

(30 ianuarie 2019)